No comment!!! (I)

În urmă cu vreo trei ani și ceva scriam pe alt blog următoarea postare:

Inainte de alegerile locale, in plina campanie electorala, postam urmatoarea preluare de pe Facebook:

Vocea Romanului

31 mai la 21:58 ·

LAURENŢIU LEOREANU A CĂLCAT PE CADAVRE PENTRU A AJUNGE POLITICIAN SI APOI PRIMAR
<<<<<<<<<<<<<<DISTRUBUIE >>>>>>>>>>>>>
Dan Laurențiu Leoreanu (n. 5 august 1965, Roman) este un polician român, de profesie profesor de matematică, primar al municipiului Roman. A început politica la PSD unde a primit un loc călduţ la Colegiul Miron Costin apoi din cauza băuturii, un accident în zona centrală cu "maşina lui Ceauşescu" îl aduce în dizgraţia şefilor PSD.Cochetează pe ascuns cu Stolojan pentru a prelua în 2007 frâiele PLD Roman atrăgând cu el pe Oana Bulai, Aldo Pellegrinii (cumătru), Bogdan Corcodel (îi cără geanta).La centru în scurt timp PD şi PLD fuzionează iar la Roman Leoreanu se milogeşte de Pinalty să îl pună şef peste noul PDL Roman.Îl înlătură pe adevăratul lider de atunci Danaila - fost subprefect şi ajunge în scurt timp, săgeata lui Pinalty la Roman. Faptul că fostul PD era majoritar format din profesori romaşcani le-a fost greu să accepte un lider impus dar timpul l-a avantajat pe Leoreanu. Nu performeaza în fata USL -ului în 2012 , candidează din partea APEL la locale şi îi păcăleşte încă odată pe romaşcani, neavând vreun candidat puternic având şi presa locală în totalitate alături.La parlamentare o susţine pe Elena Udrea din partea ARD care pleaca in parlament de pe locul doi dupa ce o batuse clar USL-UL in fieful Leorean ,pentru că mai apoi împreună să treacă la Miscarea Populară până cand Elena ajunge la puşcărie. Leoreanu morcovit denunţa tot la DNA şi trece la PNL unde îl linseaza pe Cazan care era proaspăt ales copreşedinte PDL impunând la centru că vine in PNL doar dacă este lider local şi angajamentul ca va susţine PNL în toate comunele din Neamţ precum şi pe deputatul ieşean Mugur Cozmanciuc la funcţia de Preşedinte Consiliu Judeţean Neamţ.

Marturisesc ca ceea ce scrie aici nu-mi apartine si, vorba aceea :"Minciuna cumpar, minciuna vand!". Si totusi ceva din zona intuitiei feminine imi spune ca ceva-ceva tot este adevarat. Dar voi reveni la ideea asta.
 Nu a trecut mult timp, poate cateva ore, si cineva a umblat la "sentiment", cum ca nu ar fi frumos sa spun asemenea gogomanii si neadevaruri despre o persoana care a lucrat multi ani cu mama in invatamant, drept urmare, ca o dovada de prea mult bun simt din partea mea am sters postarea distribuita in retea.
Vine ziua alegerilor. Nu se incheie votarea si apare in aceeasi retea de socializare urmatoarea stire dintr-o publicatie locala:

Marea familie romașcană se pregătește pentru încă patru ani de întuneric cu Leoreanu

În calitate de administrator a mai multor publicații din Neamț, Bacău și Harghita, am căderea să pot face comparații între modurile în care sunt conduse comunitățile de către primari și mai ales pot să îmi exprim o opinie avizată despre cum încearcă unii primari să își prostească alegătorii.
De departe, în topul meu cu primari care păcălesc eficient comunitatea, este Laurențiu Leoreanu, primarul municipiului Roman. Cu o presă aproape în genunchi, acest oraș este ținut în frâu de un primar care știe foarte bine tabla înmulțirii, adică împarte la cine trebuie și are cunoștințe avansate de mecanică, adică unge pe cine trebuie.
Deși nu prea ai unde să te distrezi, unde să mergi la un teatru sau la un eveniment cultural serios, unde să te plimbi în siguranță măcar cu o bicicletă, electoratul zice că e frumos cu actualul primar. Deși prețurile la utilități sunt ucigătoare, locurile de muncă plătite execrabil și resursele orașului manipulate de un grup restrâns de interese, electoratul zice că primarul face bine ce face. Deși nu se mai ridică niciun un lider, nicio somitate, nici măcar un mare talent și societatea este total plafonată, electoratul romașcan zice că e bine.
Ce a făcut acest primar cu media locală și nivelul la care a ridicat cultul personalității este ceva de studiat și de speriat în același timp. Mă uit la ce se întâmplă în Roman și fără nicio intenție de a jigni romașcani constat ca acest oraș a ajuns ca o comună de munte din Harghita, unde nimeni nu știe românește și nu poate urmări ce se întâmplă în restul țării iar faptul că le curge apa la robinet este o realizare atât de mare încât primarul de acolo rămâne primar pe viață.
Fără nicio discuție Leoreanu va rămâne primar încă un mandat deoarece romașcanii parcă au intrat cu totul în întuneric și se bucură de realizările absolut penibile ale acestui edil în comparație cu alții care au trecut pe la conducerea orașului.
Pentru a aprinde puțin lumina pentru romașcani le amintim că ultima administrație comunista a orașului a raportat în ultimul mandat, înainte de a veni revoluția, că au creat 3.000 locuri de muncă și au construit pentru noii angajați câteva zeci de blocuri. Tot ultima primărie comunistă din ’89 se laudă la Roman cu ZERO șomeri și exporturi lunare de câteva milioane de dolari.
Nu pot înțelege nici în ruptul capului cum un oraș poate vota un primar care a dovedit că nu poate să facă nici măcar 5% din ce făcea un primar în aceeași localitate acum 30 de ani, dar dacă romașcanii aleg să mai stea pe întuneric încă patru ani … e alegerea lor.
În final nu pot să remarc că din zecile de primării în care am călcat, cea de la Roman m-a speriat prin nivelul la care este ridicat cultul personalității pe culoarul ce duce la biroul primarului. Dacă romașcanii încă sunt în beznă și consideră că e normal așa ceva, pentru restul oamenilor vă prezentăm culoarul ce duce la biroul primarului Laurențiu Leoreanu … comuniștii erau mici copii …

Trecem peste asta, previziunile s-au adeverit. Felicitari celor alesi in functie. E meritul lor. Si al nostru, al tuturora.

A fost destul de dur, dar și mai dură a fost calea străbătută până aici. Povestea este lungă. Am fost angajată PRIN CONCURS, fapt consemnat și în cartea de muncă. Fără sistemul P. C. R. (Pile Cunoștințe Relații). Fără „spate” cum ar zice un prieten drag mie. Întâi am semnat contract cu spitalul municipal. Timp in care a fost... bine. Nu mă plâng. Contre au fost, dar ușoare și în limita bunului simț. După care am fost trecuți toți „în bloc” în subordinea primăriei. A fost o mezalianță, un „mariaj” de conveniență. Oarecum contra naturii, căci în structura administrației locale este un aparat mare și greoi de funcționărime, iar prin definiție statutul de medic nu prea se „pupă” cu cel de funcționar. Mai precis, medicina fiind o profesie liberala, este incompatibilă cu statutul de funcționar public și medicii nu pot fi judecați și sancționați ca funcționari publici. Bineînțeles că răspund în fața legii, dar nu pot fi asimilați funcționărimii.
Aici a început, treptat-treptat altă poveste. Dacă tot suntem „ai primăriei”, de ce să nu lucrăm (și!) pentru primărie? Până aici am zis „Hai s-o facem! Ei sunt șefii și dacă șeful dă ordin, cu plăcere!”
Numai că solicitările au fost din ce în ce mai multe. Și pentru toți otova, că este medic, că este asistent, femeie sau bărbat, tânăr sau mai în vârstă, mai zdravăn sau mai beteag, toți trebuie să spună PREZENT.
La un moment dat s-a amenajat ștrandul municipal. Cu piscine, cu zone de picnic, terenuri de joacă și de sport. Și la un moment dat a fost dat în folosință. Conform legii, cu asigurare de asistență medicală și salvamar. Iar la asistență medicală noi, „școlarii”. Aici a intervenit o problemă. Parțial și din vina mea. Până la un punct... Probabil o suprasolicitare fizică dar, mai ales emoțională, organismul a încercat să se adapteze. Poate fi atât bine cât și rău, depinde cum pui problema și cum te folosești de ea ca să fie bine și să nu fie rău. Cu vreo nouă luni în urmă am constatat că se agravase o afecțiune absolut banala de altfel, dar care, în acel grad de afectare, îmi putea periclita viața la o suprasolicitare mai mare. Ca atare am solicitat, cel puțin pe moment, să nu particip la acțiune. Cum aveam să constat mai târziu, nu era mare lucru si nu suprasolicita fizic și profesional. Dar pe de altă parte încă nu au fost evenimente majore la care să se solicite personalul medical.
Ce a urmat? Scandal. Și tot eu am picat prost. Și pe principiul cum că cedează cel mai deștept, deșteptul am fost eu. Cu toate riscurile, am tăcut și m-am conformat. Dar reacțiile mele ulterioare au fost cel puțin două. Primul meu gând a fost să contraatac. Nu pe cel care a atacat cel mai mult, adică șefa directă, de la direcția de asistență socială, pusă oarecum să ne coordoneze. Impulsivă cum era și aparent aproape incapabilă să înțeleagă anumite detalii subtile sau mai puțin subtile, imi era clar că era aproape imposibil să discuți cu o asemenea persoană „buccie”, cum ar fi spus biata mama. Așa că am atacat mai sus. Cum era an electoral, înainte de alegerile locale, în plina campanie electorala, postam următoarea preluare de pe Facebook:

Vocea Romanului

31 mai la 21:58 ·

LAURENŢIU LEOREANU A CĂLCAT PE CADAVRE PENTRU A AJUNGE POLITICIAN SI APOI PRIMAR
<<<<<<<<<<<<<<DISTRUBUIE >>>>>>>>>>>>>
Dan Laurențiu Leoreanu (n. 5 august 1965, Roman) este un polician român, de profesie profesor de matematică, primar al municipiului Roman. A început politica la PSD unde a primit un loc călduţ la Colegiul Miron Costin apoi din cauza băuturii, un accident în zona centrală cu "maşina lui Ceauşescu" îl aduce în dizgraţia şefilor PSD.Cochetează pe ascuns cu Stolojan pentru a prelua în 2007 frâiele PLD Roman atrăgând cu el pe Oana Bulai, Aldo Pellegrinii (cumătru), Bogdan Corcodel (îi cără geanta).La centru în scurt timp PD şi PLD fuzionează iar la Roman Leoreanu se milogeşte de Pinalty să îl pună şef peste noul PDL Roman.Îl înlătură pe adevăratul lider de atunci Danaila - fost subprefect şi ajunge în scurt timp, săgeata lui Pinalty la Roman. Faptul că fostul PD era majoritar format din profesori romaşcani le-a fost greu să accepte un lider impus dar timpul l-a avantajat pe Leoreanu. Nu performeaza în fata USL -ului în 2012 , candidează din partea APEL la locale şi îi păcăleşte încă odată pe romaşcani, neavând vreun candidat puternic având şi presa locală în totalitate alături.La parlamentare o susţine pe Elena Udrea din partea ARD care pleaca in parlament de pe locul doi dupa ce o batuse clar USL-UL in fieful Leorean ,pentru că mai apoi împreună să treacă la Miscarea Populară până cand Elena ajunge la puşcărie. Leoreanu morcovit denunţa tot la DNA şi trece la PNL unde îl linseaza pe Cazan care era proaspăt ales copreşedinte PDL impunând la centru că vine in PNL doar dacă este lider local şi angajamentul ca va susţine PNL în toate comunele din Neamţ precum şi pe deputatul ieşean Mugur Cozmanciuc la funcţia de Preşedinte Consiliu Judeţean Neamţ.

Mărturisesc ca ceea ce scrie aici nu-mi aparține si, vorba aceea :"Minciuna cumpăr, minciuna vând!". Si totuși ceva din zona intuiției feminine imi spune ca ceva-ceva tot este adevărat. Dar voi reveni la ideea asta.
 Nu a trecut mult timp, poate câteva ore, si cineva a umblat la "sentiment", cum ca nu ar fi frumos sa spun asemenea gogomanii si neadevăruri despre o persoana care a lucrat multi ani cu mama in învățământ, drept urmare, ca o dovada de prea mult bun simț din partea mea am șters postarea distribuita in rețea. Nu fără regrete. Știam eu ce știam că uneori nu prea este bine să faci pasul înapoi.
Vine ziua alegerilor. Nu se incheie votarea si apare in aceeasi retea de socializare urmatoarea stire dintr-o publicatie locala:

Marea familie romașcană se pregătește pentru încă patru ani de întuneric cu Leoreanu

În calitate de administrator a mai multor publicații din Neamț, Bacău și Harghita, am căderea să pot face comparații între modurile în care sunt conduse comunitățile de către primari și mai ales pot să îmi exprim o opinie avizată despre cum încearcă unii primari să își prostească alegătorii.
De departe, în topul meu cu primari care păcălesc eficient comunitatea, este Laurențiu Leoreanu, primarul municipiului Roman. Cu o presă aproape în genunchi, acest oraș este ținut în frâu de un primar care știe foarte bine tabla înmulțirii, adică împarte la cine trebuie și are cunoștințe avansate de mecanică, adică unge pe cine trebuie.
Deși nu prea ai unde să te distrezi, unde să mergi la un teatru sau la un eveniment cultural serios, unde să te plimbi în siguranță măcar cu o bicicletă, electoratul zice că e frumos cu actualul primar. Deși prețurile la utilități sunt ucigătoare, locurile de muncă plătite execrabil și resursele orașului manipulate de un grup restrâns de interese, electoratul zice că primarul face bine ce face. Deși nu se mai ridică niciun un lider, nicio somitate, nici măcar un mare talent și societatea este total plafonată, electoratul romașcan zice că e bine.
Ce a făcut acest primar cu media locală și nivelul la care a ridicat cultul personalității este ceva de studiat și de speriat în același timp. Mă uit la ce se întâmplă în Roman și fără nicio intenție de a jigni romașcani constat ca acest oraș a ajuns ca o comună de munte din Harghita, unde nimeni nu știe românește și nu poate urmări ce se întâmplă în restul țării iar faptul că le curge apa la robinet este o realizare atât de mare încât primarul de acolo rămâne primar pe viață.
Fără nicio discuție Leoreanu va rămâne primar încă un mandat deoarece romașcanii parcă au intrat cu totul în întuneric și se bucură de realizările absolut penibile ale acestui edil în comparație cu alții care au trecut pe la conducerea orașului.
Pentru a aprinde puțin lumina pentru romașcani le amintim că ultima administrație comunista a orașului a raportat în ultimul mandat, înainte de a veni revoluția, că au creat 3.000 locuri de muncă și au construit pentru noii angajați câteva zeci de blocuri. Tot ultima primărie comunistă din ’89 se laudă la Roman cu ZERO șomeri și exporturi lunare de câteva milioane de dolari.
Nu pot înțelege nici în ruptul capului cum un oraș poate vota un primar care a dovedit că nu poate să facă nici măcar 5% din ce făcea un primar în aceeași localitate acum 30 de ani, dar dacă romașcanii aleg să mai stea pe întuneric încă patru ani … e alegerea lor.
În final nu pot să remarc că din zecile de primării în care am călcat, cea de la Roman m-a speriat prin nivelul la care este ridicat cultul personalității pe culoarul ce duce la biroul primarului. Dacă romașcanii încă sunt în beznă și consideră că e normal așa ceva, pentru restul oamenilor vă prezentăm culoarul ce duce la biroul primarului Laurențiu Leoreanu … comuniștii erau mici copii …

 Ulterior, privind mai cu atenție, am văzut că data publicării era chiar înainte de ziua alegerilor. Ce să cred? Că se știa dinainte rezultatul? Că era previzibil rezultatul?
În fine, mi-am spus... Trecem peste asta, previziunile s-au adeverit. Felicitări celor aleși in funcție. E meritul lor. Si al nostru, al tuturora. No comment!
Am ajuns în final la ștrand. Și s-a ales cu o nouă postare...

 Acum doua zile, mai pe seara, cum stăteam relaxata si totuși la munca in timpul meu liber in zona de divertisment a orașului, am profitat de situație si am făcut vreo doua poze cu telefonul mobil. Nu mai fusesem prin zona de ceva ani buni, cred ca mai bine de zece ani, asa ca erau ceva noutăți pe acolo. Odată făcute, pozele le-am încărcat pe net, însoțite de un scurt comentariu, recunosc, cam răutăcios:

Cristina Scacun în Roman, România.

15 iunie la 16:11 ·

Cald. Soare... Ștrand... Ce bună ar fi o baie. Numai că medicul școlar sta de serviciu la punctul de prim ajutor din ștrand. Se pare ca două norme de medicina școlară nu-mi sunt suficiente. Trebuie să deservesc si partea de divertisment a orașului. Măcar dacă din taxa de intrare în ștrand mi-ar plăti si mie un salariu în plus...

Nu ma așteptam la prea multe vizualizări. Si totuși postarea a prins. Au apărut chiar si niscaiva comentarii, la unele dintre ele chiar am fost tentata sa răspund... Si am răspuns...

 Stefan Baciu Frumos

Îmi place · Răspunde · 15 iunie la 17:15

Doina Lupu frumos!

Îmi place · Răspunde · 15 iunie la 17:53

Lavinia Aurica Bondrea foarte frumos

Îmi place · Răspunde · 15 iunie la 18:27

Cristache Cecilia dar ce treaba are medicul scolar cu strandul?! daca faci aceasta munca in plus, fata de fisa postului, trebuie sa fii platita in plus!

Îmi place · Răspunde · 15 iunie la 19:05

Cristina Scacun Bună întrebare. Treaba medicului școlar cu ștrandul n-am inteles-o nici eu. Cred că ar trebui sa-l întrebi pe primar. Ai dreptate că e munca in plus fata de fișa postului, mai bine spus nu are nici o legătură cu fisa postului. În ceea ce privește plată în plus... e utopie... nu se plateste în plus. Dacă-i ordin se face cu plăcere...

Îmi place · Răspunde · 11 ore

Scrie un răspuns...

Atena Pop Hm,tot ce muncesti intr-o tara normala este pe bani!

Îmi place · Răspunde · Ieri la 07:59

Cristina Scacun Vrei sa spui ca trăim intr-o țară normală?

Îmi place · Răspunde · 11 ore

Scrie un răspuns...

Mariana Jirechie SUPERB

Îmi place · Răspunde · 11 ore

Cristina Scacun Ce-i drept era cam gol la ora aceea

Îmi place · Răspunde · 11 ore

Mda... Lumea a comentat. Multi au admirat peisajul. Dar au aparut si doua comentarii la "comentariul" meu. Sa le luam pe rand:

Cristache Cecilia dar ce treaba are medicul scolar cu strandul?! daca faci aceasta munca in plus, fata de fisa postului, trebuie sa fii platita in plus!

Îmi place · Răspunde · 15 iunie la 19:05

Cristina Scacun Bună întrebare. Treaba medicului școlar cu ștrandul n-am inteles-o nici eu. Cred că ar trebui sa-l întrebi pe primar. Ai dreptate că e munca in plus fata de fișa postului, mai bine spus nu are nici o legătură cu fisa postului. În ceea ce privește plată în plus... e utopie... nu se plateste în plus. Dacă-i ordin se face cu plăcere...

Îmi place · Răspunde · 11 ore

Intrebarea e perfect justificata. Ce treaba are medicul scolar cu strandul? In principiu nici una in afara de faptul ca si el, ca orice om, are dreptul sa se duca la plaja si la scaldat in piscina. Dar ca sa stai "de jurna" la punctul de prim ajutor, ai doua variante:
1. Munca suplimentara voluntara sau platita. Plata orelor prestate in plus se face doar pentru un job suplimentar, cu un contract de munca aparte. Ce este pe contractul de munca deja existent se "plateste" doar cu zile libere daca e vorba de munca in plus. Ramane doar voluntariatul. Vorba vine voluntariat. Practic am fost pusi oarecum in fata unui fapt implinit. Teoretic nu sunt omul care sa refuze din start o rugaminte a sefului. Am fost chemata si din concediu pentru a face un serviciu. Sau din zilele libere din weekend. Dar intotdeauna ceea ce trebuia sa fac se plia pe fisa postului, deci nu aveam motive sa carcotesc fata de treaba in sine, ci doar fata de momentul oarecum inoportun in care eram chemata. Fiind in timpul meu liber, puteam sa fiu plecata departe de casa, implicit departe de locul meu de munca, si, in acest caz, sa nu pot ajunge in timp util sa rezolv problema. Sau sa fiu prinsa in alta treaba si sa nu pot pleca din locul respectiv dincolo de poarta si nici altcineva sa nu poata patrunde pana la locul in care ma aflu in acest moment. In plus, pentru unele din orele prestate in plus am fost platita mai mult sau mai putin. Sau deloc, dar macar intelegeam problema si uneori refuzam munca, pe cat se putea, intr-un mod politicos si fara sa se supere nimeni, daca se depaseau oarecum anumite limite. Dar pentru cateva ore in cate o zi la cateva luni nu ziceam nu, chiar daca nu prea era convenabil. Dar lasam de la mine.
2. Munca in folosul comunității. Mai mult sau mai puțin voluntara. Asta cel puțin in doua situații:
- Ori sunt asistat social si, ca rasplata pentru ajutorul material dat de comunitate, prestez anumite ore de munca in folosul comunitatii. Ceea ce nu este cazul, caci muncesc ca salariat: doua norme si ceva pentru un singur salariu.
_ Ori am comis o infractiune oarecare si trebuie sa platesc pentru asta cu altceva decat cu amenda sau privare de libertate. Ceea ce iarasi, din cate stiu, nu este cazul, oricat de rebela as fi.
Oricum as lua situatia, ceva nu se leaga. A fost o solicitare "la sentiment" din partea onor staff-ului primariei. Nu o contest, doar ca situatia asta se poate rezolva si altfel, adicatelea se poate angaja pe cineva cu contract/conventie de munca pe durata determinata special pentru acest loc de munca. E adevarat, cu anumite costuri suplimentare fata de varianta in care e solicitat personalul deja existent. E o varianta...
Repet! Nu sunt impotriva muncii suplimentare, platite sau nu. Dar in anumite conditii... E mai usor sa muncesti in plus, platit sau nu, cand faci ceea ce faci de obicei la locul de munca. Si nimeni nu e nebun sa nu faca ceva ce intra in indatoririle de serviciu si pentru cei pe care este dator sa ii serveasca. Plus ca in conditiile in care muncesti ceva mai mult esti pus in situatii tot mai multe si mai diverse si astfel castigi experienta, esti fortat sa asimilezi cunostinte si deprinderi si poti castiga notorietate daca obtii rezultate bune. Numai ca.. Zic si eu ca in schimbul de replici de mai jos:

Atena Pop Hm,tot ce muncesti intr-o tara normala este pe bani!

Îmi place · Răspunde · Ieri la 07:59

Cristina Scacun Vrei sa spui ca trăim intr-o țară normală?

Îmi place · Răspunde · 11 ore

NO COMMENT!!!

 In fine... Au trecut de atunci vreo trei ani. La fel... Vara la ștrand. Mă obișnuisem cu ideea, practic nu imi mai păsa. Să zicem...
Numai că nu era doar prezența la ștrand. Asistenții medicali au început să fie solicitați să asigure asistența medicală și la diverse evenimente organizate, mai mult sau mai puțin, de primărie. Fie că era vorba de competiții sportive (și nu competițiile sportive de masă, școlare, la care participau elevii), fie că era vorba de spectacole sau concerte în aer liber, inclusiv în noaptea de Revelion, fie că evenimentele se desfășurau în arșița verii sau în frigul iernii, de multe ori fără posibilitate de adăpostire într-un loc ferit cu aer condiționat, zi sau seara târziu, chiar noaptea, nu conta că ești bărbat sau, mai ales femeie, trebuia să spui PREZENT. Până acum scăpasem, dar fericirea nu avea să țină mult. Până acum.. Căci luna trecută se desfășoară în Roman următorul eveniment...

Festivalului KULT FEST Roman, în zona de picnic și stadion Moldova. Care este programul pe zile și cine cântă

14 iun. 2019

Festivalului KULT FEST 4 se va desfășura în perioada 9 – 11 august 2019, în Complexul Sportiv și de Agrement „Moldova” (Zona de Picnic și Ștrand) și Stadionul Municipal „Moldova”.
La ședința Consiliului Local Roman de săptămâna viitoare va fi aprobat un acord a de asociere între organizație, Primăria Roman și CSM Roman în vederea desfășurării acțiunii.
Taxa pe care o va avea de achitat organizația, pentru ocuparea domeniului public, este stabilită la 500 de euro/zi de eveniment, echivalent în lei, la cursul de schimb oficial B.N.R. al zilei, în perioada desfășurării festivalului.
Program KULT Fest 4
Vineri, 09 August 2019
16:00 – Deschiderea oficială a festivalului
16:00 – 17:00 Activitate Cercetașii – Vara împreună
17:00 – 18:00 Spectacol Jonglerii
19:00 – 20:15 Concert Gașca Zurli
20:30 – 21:30 Nicole Chery
Sâmbătă, 10 August 2019
10:00 Deschiderea zilei 2
10:00 – 12:00 Yoga, Tam The, Pilates
11:00 – 12:00 Zumba, Atelier de autoaparare, atelier de dans contemporan
15:00 – 16:30 Atelier senzorial, atelier de dezvoltare prin muzică
20:30 – 21:30 Concert ROA
21:30 – 22:30 Concert Phoenix
Duminică, 11 August 2019
10:00 Deschiderea zilei 3
10:00 – 12:00 Yoga, Pilates, Mindfulnes
11:00 – 12:00 Atelier de muzică experimentală
15:00 – 16:00 Atelier de dezvoltare personală pentru adolecenți
16:00 – 17:00 Atelier Leader Experience
20:30 – 21:30 Concert Macanache
21:30 – 22:30 Concert Subcarpați

Cum la asemenea evenimente trebuie asigurată asistența medicală, sunt solicitată în cursul zilei de marți să asigur asistența medicală, împreuna cu o colegă asistentă să asigurăm asistența medicală. Nota bene, programul pentru amândouă împreună, era între 11 și 23. Deci 12 ore într-o zi de duminică, în condițiile în care programul mediu zilnic pentru mine, ca medic, este de șapte ore, iar pentru un asistent de opt ore. A doua zi, luni, intram din nou în concediu. Deși nu era concediu pentru mine, era totuși zi liberă. Aș fi putut să imi planific ceva dinainte, legând weekend-ul de concediu. Și totuși, cum nu aveam nimic planificat, ca să spun așa, am zis vorba normală în atare condiții: „Dacă-i ordin, cu plăcere!!!”. Numai că a mai venit un mesaj spre mine: „Să nu uitați să veniți și cu trusa de prim ajutor”... „În condițiile acestea, dotați-mă cu trusă de prim ajutor. Nu consider că este corect să iau trusa de prim ajutor din dotarea cabinetelor din școli, pentru că nu mi se pare corect să consum din medicamentele și materialele destinate elevilor pentru un eveniment care nu este în mod direct legat de activitatea de învățământ. Și nici nu am cum justifica consumul lor în asemenea condiții fără să mi se impute acest lucru”. Și vorba vine, nici cabinetele din școli nu erau dotate cu asemenea truse speciale...
Tot eu am picat prost și de data aceasta. S-a urlat, s-a reproșat... S-a spus că din moment ce eram angajatul primăriei trebuia să mă duc fără comentarii unde sunt trimisă de către primărie. Că nu am dreptul să afirm că iau „de la gura copiilor” (deși eu nici măcar nu mă exprimasem în acest mod!!!), că tot primăria este cea care dotează cabinetele școlare cu tot ceea ce este necesar. Și am fost asigurată că voi fi verificată la program de către reprezentantul primăriei.
Numai că imediat după aceea a intervenit ceva inopinat: o entorsă suferită de tatăl meu l-a înțepenit în pat pentru două zile și în casă pentru încă două zile în plus. Ca atare am spus că nu mai pot merge și să fiu înlocuită. Este drept că în nebunia aceea comunicarea a fost cam proastă între noi, din vina mea, recunosc, dar se putea trece cu vederea cu puțină bunăvoință.
Și șefa s-a ținut de cuvânt. A mers pe urmele mele în așa fel încât să nu mă găsească. Până aici nici un pericol în plus față de stres. Dar a încercat să solicite asistenții care colaborează cu mine să întocmească și să semneze un referat împotriva mea cum că nu merg la servici.
Până acum nu știu dacă va accepta vreunul să facă un asemenea gest. Și sper să nu o facă. Pentru că pare o modalitate de a scoate castanele din foc cu mâna altora.
Din păcate acesta este sistemul, aceștia sunt oamenii săi și cu aceștia defilăm. Povestea VA URMA...

Bullying? Hărțuire? (III) - Fii Om!

Azi am primit această micuță fotografie pe whatsapp, însoțită de o poezioară. Simplă, dar care te poate atinge la suflet. Și cum sufletul meu este zgâlțâit de tensiunile din ultimul timp de la serviciu, citind aceste cuvinte m-am simțit puțin mai zguduită. Și iată de ce...
Povesteam în postările anterioare (aici și aici) despre tensiunile din ultimele luni de la serviciu. Este adevărat că nici eu nu sunt perfectă, dar trebuie ținut cont și de circumstanțe: volumul mare de muncă, slabele resurse materiale și, adesea, nepotrivite cu necesitățile mele și chiar cu protocoalele medicale.
Ieri după-amiază am plecat de la program cu 10-15 minute mai târziu. Curios lucru, nici unul dintre șefii mei nu s-a sesizat de acest lucru. Pe drum, îl sun pe tatăl meu, gândindu-mă că s-ar putea să fie îngrijorat de întârziere.
- Hai acasă că nu e nimic, răspunse el. Foarte bine că ai stat. Dar acasă te așteaptă o „bucurie”. Nu e nimic grav, vorbim când ajungi.
Ajunsă acasă, i-am povestit ce se întâmplase de am stat atâta la muncă. A înțeles imediat. Apoi mi-a arătat un plic. Era o înștiințare de la Direcția de Asistență Socială, în subordinea căreia îmi desfășor activitate, cum că sunt chemată la comisia de disciplină ca urmare a unor sesizări din data de 16 octombrie și din 18 octombrie asupra unor fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare, și anume: manifestarea de neglijență în serviciu și în îndeplinirea sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului și nerespectarea programului de lucru. Stau și mă gândesc... Miercuri, 16 octombrie și vineri, 18 octombrie... Ceea ce povestisem în postările precedente, după socotelile mele, aveau să se întâmple cu câteva zile mai târziu. Logic ar fi fost ca tocmai acele „fapte” să se încadreze oarecum în aceste categorii de abateri disciplinare, dar s-au întâmplat după aceea. Înseamnă că fie a fost altceva, real, dar necomunicat mie, sau ceva nepetrecut în realitate. Dar dacă mă gândesc mai bine, tot în zilele de miercuri și vineri am fost căutată la cabinetele medicale unde eram în acel moment să se vadă dacă sunt la program. Coincidență sau nu? Nu se știe, voi vedea.
Stăteam și mă gândeam că este ușor să faci rău unui om. Sau, dimpotrivă, poate extrem de ușor să te comporți fair-play și să lași loc de vorbe bune în urma ta. Depinde de caracterul pe care îl ai și de ceea ce îți dorești să lași în urma trecerii tale prin viață.

Bullying? Hărțuire? (II)

Să continuăm povestirea din postarea anterioară...
În mod obișnuit, concediul de odihnă îl luăm cu toții cei angajați în rețeaua de medicină școlară în timpul verii, când elevii sunt în vacanța mare și nu este activitate în școli. Numai că în ultimii trei ani am fost solicitați în timpul verii să asigurăm asistența medicală la punctul de prim ajutor din Ștrandul Municipal, din zona piscinelor. M-am conformat. Aș fi mers să asigur primul ajutor și la punctele organizate în perioadele de caniculă. Nu era nici o problemă pentru mine. Tocmai de aceea am fost rugați să ne luăm concediul de odihnă fragmentat, tocmai pentru a asigura un echilibru între zilele petrecute la punctul de prim ajutor din ștrand.
Numai că lucrurile nu s-au oprit aici. Colegii asistenți au fost solicitați să participe și la evenimentele organizate de primărie: competiții sportive, chiar când nu participau elevii noștri din școli, în timpul organizării bâlciului anual sau a revelionului din zona centrală a orașului, a altor evenimente. Și asta „pro bono”, adică fără plată suplimentară, ci cu acordarea de zile libere. Prima perioadă de concediu am luat-o în a doua jumătate a lunii iulie, urmând ca a doua parte a concediului să o efectuez în perioada 12-31 august.
Marți, 6 august, am fost sunată și solicitată să asigur asistența medicală la evenimentul Kultfest 2019, care se desfășura pe stadion în perioada 9-11 august, și asta doar în ultima zi, duminică 11 august, între orele 11 și 23. Nu singură, ci împreună cu o asistentă. Inițial nu am zis nu, căci oficial nu eram în concediu. Mi s-a atras atenția să vin și cu o trusă de prim ajutor. Pe care, a doua zi, am cerut să mi se dea, căci nu mi se părea corect să iau materiale și medicamente din cabinetul medical școlar, deși toate acestea erau furnizate tot de către asistența socială aflată în subordinea primăriei. Pur și simplu nu vroiam să schimb destinația de folosire a acestora. Rezultatul? Scandal. Mi s-a spus că în fond nu luam „de la gura copiilor” acea trusă de prim ajutor și că la salariul mare pe care îl aveam.... Ce anume vroia să spună aceeași domnișoară directoare? Că la salariul meu fabulos trebuia să vin cu trusa de prim ajutor cumpărată din banii mei?
În final rămăsesem să ajung la stadion duminică 11 august spre ora 10.50. Repet: duminică 11 august. Și, nota bene, de luni 12 august intram din nou în concediu. Lucru care m-ar fi putut încurca în condițiile în care aș fi putut „cupla” weekend-ul cu zilele de concediu pentru a pleca din localitate la tratament, de pildă. Dar parcă discuția cu domnișoara directoare, care m-a întors puțin pe dos, a fost de prost augur.
Astfel, miercuri 7 august, după discuția aprinsă telefonică cu domnișoara directoare, pe la ora prânzului, tatăl meu, un om de 76 de ani, hipertensiv și reumatic, se întoarce de la cumpărături. Era o zi destul de călduroasă care îl putea suprasolicita, crescându-i tensiunea. La intrarea în casă am avut senzația că s-ar fi împiedicat. Explicabilă situația prin faptul că pe hol putea fi întuneric. Apoi, înainte de a se dezbrăca, s-a grăbit spre toaletă pentru necesitățile fiziologice. Firește că l-am lăsat să își rezolve singur problemele. Numai că la câteva minute mă strigă de pe hol cu voce tremurândă. M-am speriat, crezând că i s-a făcut rău. Abia se ținea pe picioare, sprijinându-se cu greu de pereți. După care, în secundele următoare, a alunecat „în spagat” pe podea, cu laba piciorului întoarsă. Atât a apucat să strige: „Cred că piciorul este rupt!!!”
Am încercat să îl ridic. Sau să îl ajut/îndrum să se ridice singur sau măcar să ajungă târâș până la cel mai apropiat pat, de unde s-ar fi putut ridica pe pat. Nu a reușit. I-am scos pantofii din picioare. Nu a dat semne că durerea ar fi fost imposibilă, deci glezna nu era ruptă ci doar scrântită. O simplă entorsă. Dar durerea era mare. I-am scos șosetele, picioarele erau deja umflate de căldură. Apoi i-am scos pantalonii care deja îl incomodau la mișcări. În acel moment mă gândeam că în acele clipe, în acele condiții, putea să intre în șoc de durere și spaimă, putea să facă infarct sau accident vascular cerebral din cauza durerii. Sau să se lovească cu capul de ceva dur. Dacă rămânea in viață, putea rămâne neom, infirm, dependent de îngrijirile altuia. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Doar că de durere și spaimă se scăpase pe el. S-a târât, Dumnezeu știe cum, până în baie, pe gresie, așa culcat cum încă era. Ideea era să se spele cu dușul așa, pe gresie. I-am scos și restul de haine, implicit chiloții și bluza tip tricou, apoi am pus dușul pe el. Apoi, în pielea goală cum era, a început drumul lung, târâș, de-a lungul întregului hol, până în dormitorul său. Am încercat să îl sprijin cum se putea, căci nu aveam cum să îl ridic. În final, după trei ore de la căzătura nenorocită care i-a betegit glezna, am reușit să îl ridic pe pat. Efortul depus și durerea îi puteau fi fatale.
În acel moment nu se mai putea pune problema să îl las singur în casă. Nu se putea mișca și îi erau necesare câteva zile bune de repaus. Și, explicabil sau nu, nu am reușit să comunic șefilor că nu mai pot merge pe stadion duminică. Abia a doua zi, joi după amiază, am fost contactată să mi se spună ca a doua zi să trec să semnez niște formulare necesare pentru a merge la stadion duminică. Cu scuzele de rigoare am spus că nu mai pot merge, povestind ce se întâmplase. Prima întrebare din partea șefei a fost: „De ce nu mi-ați spus din vreme că nu mai puteți merge?” Nu, nu a întrebat dacă suntem bine, dacă avem nevoie de ceva. A întrebat de ce nu am spus din timp de ce nu mai pot merge. „Pentru Dumnezeu! Ieri s-a întâmplat. În cel mai bun caz aș fi reușit să comunic de dimineață, adică acum câteva ore. Cu ce v-ar fi ajutat?”
În fine, am ajuns la o înțelegere. Am fost înlocuită la stadion de asistentul meu de la liceu. Dar în urmă domnișoara directoare a sosit la aceeași școală la care fusesem azi, intrând în cabinet și vrând să demonstreze că nu mă duc la serviciu. Nu am avut puterea să ripostez. Sănătatea tatălui meu era mai importantă în acel moment. Timp de două zile a stat în repaus la pat, abia sâmbătă și duminică începând să meargă mai ușor doar prin casă. Doar luni, după patru zile în care abia a reușit să se deplaseze prin casă, a reușit să iasă afară doar până la colțul străzii.
Episodul a trecut cu bine, dar se pare că fantomele răului încă mai bântuie prin viața mea. Din ce în ce mai mult. Acum apar în ochii șefei ca o mincinoasă cu mintea odihnită de atâta nemuncă. Ceea ce este perfect adevărat doar în ochii dumneaei...

Bullying? Hărțuire? (I)

Am mai scris până acum despre necazurile pe care le am de ceva vreme la serviciu. Aici... Aici... Încep să cred că este vorba de un bullying sau de o hărțuire cu totul ieșită din comun.
Ce este bullying-ul? Cum se poate defini și combate? Iată:

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.^[2] Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc.^[3] Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului.
Bullying-ul este o acțiune care produce injurii celorlalți efectuată în mod repetat, care se poate manifesta fizic, prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale. Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunele sau excluderea socială. Fenomenul de bullying poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbing), implicând un raport de putere inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale) pentru a se apăra.^[4] Victima pozează într-o ipostază de regulă vulnerabilă, care prezintă anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente de neputință. Spectatorii (bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune. Bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o conduită intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.

Cuprins

• 1 Definiție și etimologie
• 2 Formele bullying-ului
  • 2.1 Bullying-ul școlar
  • 2.2 Cyberbullying
• 3 Cauzele bullying-ului
• 4 Statistici
  • 4.1 În România
• 5 Efectele bullying-ului
• 6 Combaterea bullying-ului
• 7 Note

Definiție și etimologie

Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:^[5]

• intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
• repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
• dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.^[6]

Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta, pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică. Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai mari, televizor.
Senatul României a adoptat în data de 03.12.2018 un proiect de lege (în curs de promulgare), care ar completa Legea Educației Naționale nr. 1/2011. Printre completările propuse se numără și definiția violenței psihologice, astfel:

„ Violenta psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, în mod constant și repetat, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile persoane, etc. ”

^{[7] [8]}

Formele bullying-ului

Forme ale bullying-ului

Bullying fizic

Bullying verbal

Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile.^[9] De cele mai multe ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă. Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”.
Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă.^[9] Unii spectatori instigă agresorul să abuzeze victima. Majoritatea spectatorilor acceptă în mod pasiv, privind și nefăcând nimic. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Astfel, el este încurajat să continue comportamentul agresiv. Spectatorul însă poate avea un rol important în oprirea agresiunii.
Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.), diferențelor pe care acestea le prezintă (înălțime, greutate, culoarea ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potențial de învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament de tip bullying.^[3]

Bullying-ul școlar

De cele mai multe ori, băieții apelează la acte de violență, în timp ce fetele recurg la bârfă și excludere.

Cercetările de specialitate consideră câțiva factori școlari care au un rol în dezvoltarea și favorizarea comportamentului de bullying. Pepler, Craig și Connolly (1997) aseamănă interacțiunea de tip bullying cu un „dans macabru” dinamic (activ și interactiv) care se petrece între agresor și victimă.^[10] Goldstein (1995) vede interacțiunile de tip agresiv ca pe un „duet” între individ și mediul social înconjurător, unde cel din urmă determină intensitatea agresivității.^[11] Este subliniată încă o dată importanța contextului social în evoluția și escaladarea interacțiunii de tip bullying. Constituit pe mai multe nivele, acesta capătă forma unui „sistem social interactiv”.^[12] Copilul, cu rol social de elev în școală, este parte integrată a acestui sistem social în care funcționează, cu alte cuvinte, contextul social – școala ca sistem – prezintă o importanță deosebită în formarea și evoluția comportamentului de bullying.^[13]
Există diferențe de gen în cadrul victimizării din școli, clar subliniate de majoritatea cercetărilor în domeniu. În acest sens, este remarcată predispoziția băieților la adoptarea unui comportament de victimizare/bullying și a unei posturi de agresor, spre deosebire de fete.^[14][15] Evidențele științifice arată că fetele se implică mai mult în acțiuni de bullying indirect adoptând comportamente de răspândire de zvonuri răutăcioase, excludere socială, respingere.^[16][17][18] Marsh et al., 2011, prin studiul său asupra unor metanalize de seamă (Ostrov și Godleski, 2010; Archer, 2004; Card et al., 2008), conchide că există evidențe științifice care să susțină că băieții apelează mai mult la victimizare fizică decât fetele,^[19] în schimb, nu există diferențe semnificative de gen în cazul agresivității indirecte, victimizarea relațională.^[20][21] Cercetătorii raportează posibile explicații la conținutul itemilor care vizau mai multe forme de agresivitate indirectă care nu au fost demarcate conceptual suficient și pe seama percepției respondenților – este posibil ca fetele să nu declare rata reală a acestui comportament, deoarece au o percepție diferită vis-à-vis de formele agresivității indirecte, mai subtile și mai puțin observabile față de cea directă.^[13]
Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă etc., iar copiii îl învață de la adulți, copiii mai mari, televizor.^[22] În procesul de creștere, aproape fiecare copil experimentează „necăjirea” (teasing) de către cei mai mari și adulți. Poate pentru aceștia este o simplă joacă, dar, pentru copil, este un model de comunicare de la cel puternic către cel slab;^[22] copilul este în plin proces de achiziții, încă nu are capacitatea de a discerne între bine și rău, încă nu poate prevedea pe termen lung consecințele faptelor sale sau ale altora, așa că interiorizează comportamentul, modelul de la cei apropiați lui și care îi asigură supraviețuirea sau din alte surse atunci când părinții săi îl acceptă prin neimplicare. Copilul învață și el să „necăjească” și, făcând acest lucru în mod repetat, comportamentul devine „bullying” și se manifestă:

• verbal: amenințări, etichetări, batjocură;
• psihologic: izolarea victimei, răspândirea de zvonuri;
• fizic: lovire, împingere.

Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în general mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor;^[22] agresorii îi aleg după aceste criterii tocmai pentru a se pune ei în siguranță deoarece, de obicei, aceștia nu se răzbună.^[22]

Cyberbullying

Articol principal: Agresiunea pe Internet.

Exemplu de e-mail denigrator trimis de pe un cont fictiv

Așa cum o indică și termenul, cyberbullying-ul este o formă de bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei digitale.^[23][24] La rândul său, bullying-ul, încadrat între comportamentele agresive, are caracteristici proprii care îl definesc și diferențiază de alte tipuri de agresivitate. Astfel bullying-ul este 1. comportamentul agresiv; 2. repetat în timp; 3. făcut de un individ sau un grup de oameni împotriva unui individ sau grup; 4. cu intenția de a răni; 5. în condițiile unui dezechilibru de forțe între victimă(e) și agresor(i).^[25] Aceleași caracteristici se regăsesc și în cyberbullying, ceea ce îi face pe unii autori să considere că ceea ce le diferențiază pe cele două, anume mediul de manifestare (față în față sau prin tehnologie digitală), nu este de natură să schimbe în mod fundamental caracteristicile fenomenului.^[23] Alți autori consideră din contră că, prin mediul specific de manifestare, cyberbullying-ul capătă câteva caracteristici proprii. Astfel, pentru Grigg (2010), cerința de „dezechilibru de forțe” dintre victimă și agresor și cea a „repetiției” (actului) trebuie să fie reevaluate și reinterpretate pentru a se aplica cyberbullying-ului.^[26] Astfel, vechile variabile care defineau dezechilibrul de forță din bullying tradițional, anume vârsta, sexul și puterea fizică, par să nu mai aibă relevanță în mediul electronic unde anonimitatea și distanța fizică sunt caracteristici care definesc interacțiunea dintre persoane.^[26][27] Eventual, se poate accepta că în cazul cyberbullying-ului sunt necesare pentru agresor competențe sociale și digitale sporite,^[28] dar deținerea acestora nu îți garantează că ești ferit de a deveni victimă a cyberbullying, așa cum, în bullying-ul tradițional, o forță fizică sporită minimiza sau chiar elimina riscul de a deveni victimă.^[29]
Deși este cea mai comună denumire pentru bullying realizat prin mijlocire tehnologică, cyberbullying-ul nu este totuși singurul termen utilizat, alături de el fiind folosiți termenii de electronic bullying, online bullying, internet harassment, online social cruelty și lista ar putea continua.^[30] Pentru unii autori, trecerea de la o denumire la alta se justifică prin dezvoltările tehnologice și schimbarea mediului folosit pentru agresiune.^[30] Pentru alții însă, opțiunea pentru un termen este mai degrabă o problemă de alegere a celui care cuprinde cât mai multe dintre mediile prin care poate avea loc agresiunea^[28] sau, în altă variantă, alegerea unui termen în defavoarea altuia să se datoreze prezenței sau nu a condițiilor mai sus menționate. Spre exemplu, Grigg (2010) pledează pentru distincția clară între cyber-agresiune și cyberbullying, primul termen nefiind limitat de condiția repetitivității, fiind astfel mai larg și cuprinzându-l pe al doilea.^[26]

Cauzele bullying-ului

Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui”, la alte fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare.
Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților și e considerat ca fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave.^[31] De asemenea, bullying-ul poate contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală.^[32] Aproape zece ani de cercetare arată că fenomenul în discuție poate afecta foarte serios funcționarea psihosocială, învățarea și sănătatea celor care îi devin victime.^[33][34]

Statistici

La nivel global, în perioada 2011–2013, serviciile telefonul copilului de pretutindeni au înregistrat 251.640 de cazuri de bullying.^[35] Mai mult, 9 din 10 cazuri de bullying au avut loc în școală, conform analizei realizată de Child Helpline International, în urma apelurilor efectuate la telefonul copilului la nivel global, în ultimul deceniu.
În urma datelor colectate în ultimul deceniu, din 126 de milioane de apeluri efectuate la serviciile telefonul copilului, aproape 18% (adică aproximativ patru milioane) se referă la abuz și violență asupra copilului și includ următoarele categorii: bullying, abuz emoțional, abuz fizic, abuz sexual și neglijare. Numai în Europa au fost înregistrate mai mult de 500.000 de apeluri.^[35]
Studiile arată că între 15–25% din elevii americani sunt victime ale bullying-ului, în timp ce o proporție de 15–20% declară că sunt inițiatori ai acestor comportamente.^[36]
Forma de bullying emoțional este mai des întâlnită în rândul fetelor, în timp ce forma de bullying fizic se regăsește în rândul băieților.
Victimele fenomenului bullying în lume sunt 43% băieți și 57% fete, iar în Europa, 42% băieți și 58% fete.^[35] Aproape 63% dintre apelurile înregistrate de serviciile telefonul copilului din Europa menționează forma de bullying emoțional drept cea mai răspândită, urmată de bullying-ul fizic (24%).
Mai mult de 90% dintre victime în Europa au indicat colegi de școală drept agresori și mai mult de 10% dintre aceste situații au inclus prieteni. În alte 4% din cazuri sunt acuzați profesorii.^[35]

În România

Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu vârsta între 11 și 15 ani care agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din România – 46% – au fost la un moment sau altul victime ale bullying-ului, 53% dintre aceștia fiind fete și 47% băieți.^[37] În perioada octombrie 2011–octombrie 2013, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat 2.907 cazuri de bullying în România, 45,72% din cazuri vizând violența fizică, 22,86% violența verbală, 15,24% abuzul emoțional și 14,28% abuzul relațional. Printre efectele fenomenului bullying s-au înregistrat: depresii și tulburări de comportament (33,15%), excludere și dificultate în relaționare (procentaj de 29,78%), gânduri suicidare (15,17%), frică și anxietate (12,92%), criză de identitate și singurătate (4,49%).
Un studiu comprehensiv al organizației „Salvați Copiii” cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești relevă faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în fața colegilor.^[38] Mai mult, 4 din 10 copii au fost răniți ca urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi. Un alt lucru scos la iveală de studiul „Salvați Copiii” este că elevii răspândesc zvonuri umilitoare și denigratoare cu privire la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit astfel zvonuri în școală despre ei.^[38] 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.^[38] De asemenea, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online.^[38] Potrivit studiului, cei mai vulnerabili sunt copiii de etnie romă, cei cu dizabilități, cu probleme de greutate, ori mai timizi de fel.^[39]

Efectele bullying-ului

Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Se indică faptul că persoanele, indiferent dacă sunt copii sau adulți, care sunt supuse permanent comportamentului abuziv, prezintă risc de stres, îmbolnăviri și chiar sinucidere. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor.^[3]
Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, raționale și chiar sociale. Pe plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi. Pe plan verbal, le putem asocia cu țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o stare de anxietate și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor autoexclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse.

Combaterea bullying-ului

La nivel internațional acest fenomen este cunoscut și studiat, însă în România există un număr foarte mic de specialiști în domeniul bullying-ului și foarte puține programe de prevenire și stopare a acestui fenomen.

Să fim bine înțeleși. Fenomenul nu cred că este prezent doar în rândul copiilor. Ci și la adulți. Dar iată care ar fi problema de astăzi:
Nu sunt un „îngeraș” care este conștiincios în muncă până la exagerare. Dar prefer să păstrez totuși aparențele. Lucrez ca medic școlar în Roman și conform cu ordinul nr. 5.298 din 7 septembrie 2011  (*actualizat*)pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a preşcolarilor şi elevilor din unităţile de învăţământ de stat şi particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistenţei medicale gratuite şi pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos ar trebui să fiu normată astfel:
ANEXA 4
la metodologie
Normarea personalului medical din unităţile de învăţământ
Normarea personalului medical din unităţile de învăţământ se realizează după cum
urmează:
I. Grădiniţe:
a) grădiniţe cu program normal (8,00-12,00) - 100 de preşcolari (5 grupe):
● 1/2 normă post asistent medical;
● 1/4 normă post medic;
b) grădiniţe cu program prelungit:
- grădiniţe cu mai puţin de 100 de preşcolari (1-5 grupe):
● un post asistent medical;
● 1/4 normă post medic;
- grădiniţe cu mai mult de 100 de preşcolari:
● două posturi asistent medical (asigurare două ture);
● 1/4 normă post medic;
c) grădiniţele cu program săptămânal:
- grădiniţe cu mai puţin de 60 de preşcolari:
● 3 norme post asistent medical (o asistentă medicală în tura I, o asistentă medicală
în tura a II-a şi o asistentă medicală în tura a III-a);
● 1/4 normă post medic;
- grădiniţe cu mai mult de 60 de preşcolari:
● 4 norme post asistent medical (două asistente medicale în tura I, o asistentă
medicală în tura a II-a şi o asistentă medicală în tura a III-a);
● 1/4 normă post medic.
II. Şcoli:
a) şcolile cu mai puţin de 100 de elevi - 1/2 normă post asistent medical;
b) şcolile cu 101-999 de elevi - o normă post asistent medical;
c) şcolile cu mai mult de 1.000 de elevi - două norme post asistent medical (un
asistent medical/tură);
d) şcolile cu mai puţin de 300 de elevi - 1/4 normă post medic;
e) şcolile cu 301-999 de elevi - 1/2 normă post medic;
f) şcolile cu mai mult de 1.000 de elevi - o normă post medic;
g) şcoli cu 1.000-1.500 de elevi:
- o normă post medic dentist;
- o normă post asistentă medicală de medicină dentară.
III. Unităţi de învăţământ superior:
a) unităţi de învăţământ cu mai mult de 3.000 de studenţi - o normă post medic;
b) unităţi de învăţământ cu mai mult de 1.500 de studenţi - o normă post asistentă
medicală;
c) unităţi de învăţământ cu 1.000-1.500 de studenţi - o normă post medic dentist;
d) unităţi de învăţământ cu 1.000-1.500 de studenţi - o normă post asistentă medicală
de medicină dentară.
Ținând cont că lucrez  în opt unități de învățământ  cuprinzând în jur de 2500 de copii, duc peste două norme. Plătită cu același salariu, fără nimic în plus. Poate că mă repet: sunt singurul medic școlar din Roman de peste nouă ani de zile. Atât în ianuarie anul trecut cât și în martie anul acesta s-a scos la concurs, succesiv, câte un post de medic școlar generalist. Mă bucuram că voi avea măcar un coleg cu care să schimb o vorbă, dar postul nu a fost ocupat nici acum, în condițiile în școlile fără medic școlar atribuțiile medicului sunt asigurate de către medicii de familie.
Revenind la bullying. Sau hărțuire, cum vreți să spunem. Până în urmă cu o săptămână trebuia să trimitem un raport săptămânal pe e-mail. L-am trimis conștiincioasă, săptămână de săptămână, chiar și în vacanțele elevilor, chiar dacă atunci, practic, „obiectul muncii” era lipsă din școală. Doar concediul mă salva de scris pe mail. Miercurea trecută însă m-a prins ora 14.30 fără raportul trimis. A urmat schimbul următor de mesaje:
C. M.: Bună ziua! Raportul trebuia trimis până la ora 13.Îl aștept urgent pe mail
C. S.: Cred că a ajuns. Din curiozitate... Sper că și „colegii” mei asistenți sunt extrem de prompți și de punctuali în trimiterea raportului săptămânal.
C. M.: Atât timp cât doar dumneavoastră v-am trimis mesaj, înseamnă că da, ceilalți au fost foarte prompți.
Știam că „colegii” mei nu mai trimiteau cam de multișor poveste rapoarte pe mail. Și nu s-a observat, se pare... Dar doar la mine se observa.
Azi, la cabinet, asistenta, fată bună dar prăpăstioasă oarecum, îmi spune că tocmai trimisese pontajul pe care eram prinsă și eu, și ea, și colega asistentă din grădinița cu program prelungit din subordinea școlii. La un moment dat, primește mesajul să refacă pontajul și să scrie pontaje separate pentru ea si colega din grădiniță, iar pe mine să mă treacă exact în zilele și cu orele cât stau împreună cu fiecare în parte. La fel primiseră indicații și asistenții din celelalte unități de învățământ care lucrează cu mine.Era logic, fiecare își asuma răspunderea pe bucățica lui. La prânz, după ce simt că se liniștesc puțin lucrurile, plec în timp util tocmai pentru a scrie și trimite raportul săptămânal. Scriu câteva rânduri și trimit însoțit de următorul comentariu: „

Vă trimit acest raport săptămânal de la calculatorul meu de acasă, întrucât la cabinetul medical nu am calculator conectat la internet şi nici nu pot să „butonez telefonul”, așa cum mi-a reproșat domnișoara directoare, pentru a vă trimite raportul de pe smartphone. Din păcate nu vă voi mai putea trimite raportul săptămânal la timp, întrucât în urma mea a fost control la cabinetul medical unde ar fi trebuit să fiu azi și s-a ajuns la concluzia că nu sunt prezentă la program, deși de la 8 până în urmă cu câteva momente am fost la servici. Ca atare voi alege să stau la program până la ora 15 și să transmit raportul de activitate cu întârziere. Alegeți dumneavoastră modul cum trebuie să mă comport în continuare.Îmi pare rău că sunt urmărită și sancționată pentru un program și niște dotări precare ale cabinetului care nu îmi permit să îmi desfășor activitatea în condițiile pe care vreți să le respect.

Cu tot respectul,

dr. C. S.”
După câteva minute mă sună, speriată, asistenta din școala din care abia plecasem. În urma mea veniseră directoarea direcției de asistență socială, împreună cu șefa biroului de resurse umane, care, ajungând la cabinet și negăsindu-mă acolo, a făcut proces verbal cum că eu nu eram la servici în acea zi. Era ca și cum nu fusesem deloc, deși abia plecasem. Iar modalitatea de trimitere a pontajului a fost schimbată în ultimul moment, urmând ca eu să fac pontajul separat pentru mine și semnat de toți directorii școlilor în care lucrez. Asta în penultima zi a anului, caz în care nu puteam nici să stau la program, nici să merg pe la toți directorii din toate școlile într-o singură zi. Deci oricum pontajul nu se poate face în asemenea condiții într-o singură zi, iar eu risc să rămân fără salariu și chiar fără loc de muncă în condițiile în care am fost prezentă la program toată luna.
Am încercat să vorbesc telefonic cu domnișoara directoare S. M., care nu a acceptat nici un fel de argument în apărarea mea. S-a ajuns la concluzia că tot ce spuneam era o minciună, că am mintea odihnită în situația în care nu mă omor cu munca, și ca atare orice formă de discuție este inutilă.
Imediat am primit pe telefon următorul mesaj:
C. M.: „Bună ziua! Vă aduc la cunoștință faptul că nu mai trebuie să trimiteți raportul săptămânal de activitate. Veți fi anunțați când va fi necesar. O zi frumoasă!”
Excelent! Atâtea schimbări într-un timp atât de scurt! Dar de la ce s-a pornit asta?
Voi povesti în postarea următoare!!!

Urmarire generala! Cautam un anumit tip de barbat!!

Atentie! Postare cu un puternic impact emotional! Nerecomandata minorilor!
  Ca tot veni vorba de barbati!!! Sunt singura... Burlac convins... Nu ca nu as vrea pe cineva alaturi, dar de ce sa ma complic? Vorba ceea: "Nu e nevoie sa cumperi un porc intreg daca ai pofta doar de o bucata de carnat traditional"... Fara comentarii si aluzii rautacioase!!!
Si totusi nu am refuzat niciodata barbatii care ma abordau. Asta pana la un punct. Inainte de a le permite sa treaca un anumit prag din viata mea, mereu amanam momentul in care sa le permit sa depaseasca o anumita limita pe care si-o doreau. Eram dispusa sa fac anumite gesturi mai... libertine; si chiar le faceam, pastrand o anumita limita. Nu ca as fi fost o persoana de o anumita factura, dar sa fim intelesi: sunt medic, si in calitate de medic sunt de acord ca de multe ori t
rebuie sa lasam departe pudoarea falsa sau nu... Nu ca as fi "panarama" sau orice altceva exprimat in limbaj golanesc,... Atentie barbati: daca vreau pot fi mai "panarama" decat multi dintre voi. Dar asta nu inseamna ca ma afecteaza emotional.
Recent am avut o discutie mai aprinsa cu cineva. Se dadea barbat, desi... Recunosc ca si eu am impins oarecum limita: i-am intrat in joc, desi (greseala mea! sau nu?) poate trebui sa ii blochez definitiv orice canal de comunicare. Problema era ca refuza sa isi decline identitatea. Si-a dat in vileag doar vocea, nu si chipul. Cu atat mai putin numele. I-am dat un nume conventional ca sa ii dau totusi o identitate; dar nu garantez ca ar fi numele sau real. La un moment dat s-a retras din a comunica cu mine. Fara comentarii. L-am abordat totusi cu o ultima rugaminte: "Omule! (daca esti om cu adevarat!) Macar spune cine esti si cum te cheama. Sau macar spune daca numele care ti l-am dat este numele tau real. Si spune de ce te-ai comportat cum te-ai comportat!"
Raspunsul? Un sir lung de mesaje lipsite de bun simt si ortografie . Ca sa nu mai spun de limbajul folosit. Le transcriu mai jos:

• Site dracu in mortii m-ati cu dragul tau cu tot si nu mai deranja daca vrei sa nu ai surprize sa vin la tine la usa sa va fut pe toti in gura mamit ce esti
• Ma gandeam ca ai handicapuri fizice dar vad ca ai so psihice oribilo
• Mai bine ti-ao face o seama asa vei scapa d toate problemele pe care le ai si ar fi linistit si tatu. So nu ar mai fi deranjati cei di jurul tau ca la cum arati so  cum te port ini esti alt ceva decat un chin
• Sunt cu ochii p tine te voi urmari zi de zi n.ai sti cand te voi da cu curul d pamant rapan slinos ce esti
• Futu-ti mortiim-ati in gura sa-ti fut d nenorocita ce esti balabusta slinoasa
• Ai vrut probleme problema ti.ai gasit ugere de vaca
• Ai dat de dracu zi d zi te voi urmari pana dau peste tine
• Stii cati tigani sunt p sirodava nici n.ai sa stii care cum si cand o sa te ia in brate si o dea cu ugerul tau slinos d pamant futu.ti rasa.n gat sa fut de scroafa sa crezi ce te linistesc eu de acum
• Tatu stie  ce nenorocita esti cred ca da si ca e sihgurul barbat din viata ta

Atentie fetelor! Si nu numai!!! Numarul de telefon de la care am primit aceste mesaje (si nu doar acestea!) este 0762282629. Iar id-ul de Skype este vasile_69. Pentru persoanele masochiste, merita sa ii starniti orgoliul de asa zis barbat!!!