marți, 19 ianuarie 2016

Imbecilitate manageriala

Sa vrei musai sa fii sef nu e o crima. E pacat sa iti irosesti calitatile innascute de lider si eventualele idei de proiecte care se pot aplica cu succes in si spre folosul unei institutii, unei comunitati. Sa vrei musai sa fii sef si pentru un al doilea... al treilea... al nu-stiu-catelea mandat iarasi nu este o crima. Proiectele mari necesita o perioada mai mare de timp pentru a fi realizate si pentru a da roade. Sa nu le stii pe toate ca sef iarasi nu este o crima. Iti poti alege ajutoare: sfatuitori pricepti fiecare in domeniul lui, cinstiti, capabili, doritori sa ajute comunitatea si sa nu pupe in fund pe sef, sustinandu-i greselile de-a pururea si in vecii vecilor. Plus ca poti invata sa asculti, sa urmaresti, sa inveti lucruri noi, inclusiv sa inveti sa iti recunosti greselile si sa inveti din ele.
M-am nascut, am trait pana acum si de acum inainte si lucrez intr-un mic orasel de provincie: Roman. Situat in Moldova, intre doua rauri: Moldova si Siret, taman la unirea dintre ele. Oras cu potential de dezvoltare: acces la cale ferata si la drum rutier european. Cu ceva mai multa dezvoltare a infrastructurii se pot face minuni aici. Totul este sa existe vointa si inteligenta.
M-a pus un dracusor mic si bagaret sa invat o meserie nobila si de folos: aceea de medic. E drept, mi-au placut stiintele naturii. Am avut si de unde invata in familie: au fost cativa profesori de biologie si medici in jurul meu. Acelasi dracusor m-a impins sa ma arunc spre primul loc de munca aparut odata ce m-am infipt cat de ct bine pe picioare intr-ale meseriei. Mi-am spus ca, decat sa tintesc mai sus si sa merg mai departe, mai bine sa ma multumesc cu ce am dobandit pana in momentul de fata. Si, desi nu ma vedeam lucrand cu copii si intr-o unitate de invatamant, exact acolo am ajuns. Si aici am ramas, dupa 15 ani de activitate. Si de aici sper sa ies la pensie,daca va fi sa fie. Si trebuie sa fie.
Treburile au mers bine o vreme. Salariul era mic, nu ca acum ar fi extrem de mare, desi nu se compara cu ce era la inceputuri, dar locul de munca parea sigur si am inceput sa capat experienta. Cu timpul lucrurile au inceput sa se imputa. Salariul e mic in comparatie cu alte sectoare de activitate in domeniu si simti uneori ca te plafonezi. Dar plafonarea e o iluzie, caci poti invata mereu cu mult mai mult decat ti se ofera. De aceea un post in domeniul medicinei scolare e ca un soi de trambulina, multi se angajeaza aici pentru inceput, pentru ca sa plece la mai bine. Asa se face ca la un moment dat m-am trezit singurul medic scolar in tot orasul. Numai bine pentru ceilalti, nu si pentru mine, caci am trecut din subordinea directa a spitalului in subordinea directa a primariei. Si aparent fara legatura cu asta au inceput "economiile" facute pe spinarea noastra: la inceput, desi lucram mai mult decat norma (imi convenea oarecum initial, ca mi se plateau ore suplimentare), plata orelor suplimentare, brusc si dintr-o data, nu s-a mai facut. Asa ca lucram un sfert de norma in plus fara plata suplimentara; cum nu mi-a convenit situatia, am incercat sa raman cu munca cat de o norma. Au urmat apoi alte "economii": fortarea din afara a intrarii in concediu fara plata, apoi taierea unui sfert de salariu. Am muncit in draci si scrasnind din dinti in atare conditii ceva ani buni. Organismul "zbarnaia" de stres desi era din ce in ce mai epuizat. Numai bine sa ajungi ori in mormant, ori la balamuc. Ce-i drept, in mormant n-am ajuns, dar la balamuc era cat pe ce.
Cu timpul, salariul a revenit la ce era inainte, Si a mai crescut destul de multisor pe moment. Numai ca... Si aici sa ajungem sa vorbim despre alte neajunsuri... Suturi in fund si bete in roate pareau sa puna piedici pe nesimtite in activitate. Daca ar fi fost sa avem primarul ca sef direct n-ar fi fost mai nici o problema; am fi tratat toate problemele ca de la om la om. Fireste intr-un cadru institutional. Dar am fost bagati in subordinea asistentei sociale si cam in aceeasi oala cu aceasta. Ori nu prea vad legatura dintre domeniul de activitate al medicinei scolare si cel al asistentei sociale. Sa fie considerata medicina scolara ca fiind asistenta sociala?
Daca incercam sa "carcotesc", sau macar sa imi exprim punctul de vedere, mi se replica ca sunt salariatul primariei si am statut de functionar public. Aici cam pute: socoteam intotdeauna ca salariul mi se asigura din alta parte decat direct din bugetul primariei. Iar relatia medic=functionar public sta cam asa:



LEGE nr.95 din 14 aprilie 2006
privind reforma în domeniul sănătăţii
Textul actului publicat în M.Of. nr. 372/28 apr. 2006

Art. 375. - (1) În scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independenţa şi libertatea profesională a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical.
    (2) Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public.
    (3) În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competenţelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinţa umană şi de loialitate faţă de pacientul său, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.

·         Legea 132/2014 privind aprobarea OUG 2/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative. Lege nr. 132/2014
·         Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 739 din 10 octombrie 2014

38. La articolul I, dupa punctul 121^1 se introduce un nou punct, punctul 121^2, cu urmatorul cuprins:
"121^2. La articolul 375, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*(2) Avand in vedere natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau, medicul nu este functionar public si nu poate fi asimilat acestuia.*"
E clar, nu-i asa?
Mai nou constat ca, pentru un salariu mai mare trebuie sa muncim mai mult. Adicatelea, pe cat posibil, sa renuntam la timpul liber si timpul destinat si necesar odihnei, implicit zilele libere de weekend si concediul de odihna. Si in plus chiar sa muncim peste si in afara atributiilor de serviciu. Sa ma explic. In vara trecuta, asistentii medicali scolari au fost programati sa asigure asistenta medicala la... strandul municipal. De unde si pana unde ar avea legatura medicina scolara cu activitatea de asistenta medicala intr-o baza de agrement? Inteleg sa mergi cu copiii in tabere si excursii... Dar... Strand??? Daca ar fi in zilele de concediu, se poate ajunge la o intelegere prin luarea de zile libere in alta perioada, pe cat posibil. Numai ca activitatea la strand a cadrelor sanitare medii s-a desfasurat si in zilele cand oamenii acestia trebuiau sa-si desfasoare activitatea la locul lor de munca. Asa ca singura solutie ar fi fost sa-i lase balta pe copiii aflati inca la scoala si sa mearga la strand. Si toate acestea pentru ca sa nu fie angajati oameni in plus destinati a-si desfasura activitatea la strand. Plus ca aceeasi asistenti medicali scolari, mai nou impreuna cu medicul, asigura si asistenta medicala in cadrul competitiilor sportive, nu neaparat competitiile sportive in care sunt implicati elevii. De ce si cum? Si de ce munca in plus pe gratis si pe degeaba? Si in plus existand riscul sa fim pusi in situatia de a face fata la situatii pentru care nu suntem pregatiti? Si asta pentru ca nu sunt angajati oameni special pregatiti pentru si pe aceste posturi, probabil tocmai pentru a se face economii cu salariile ce ar trebui platite.
De ce toate aceste lucruri? Si multe altele? Sa fie rea-vointa? Sau imbecilitate manageriala? Mai vedem...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu