marți, 3 noiembrie 2015

România vertebrată

Câteva sute de oameni ardeau de vii. Câțiva dintre ei, scăpați din foc, s-au întors să-i scape și pe ceilalți. Știind că sunt șanse mari să nu mai iasă vii de acolo. Și n-au mai ieșit.
E miraculos când o țară produce astfel de oameni, a căror umanitate e mai intensă decât instinctul de conservare. E cu atât mai miraculos când acești oameni se produc cumva singuri, împotriva țării care-i conține & sufocă.
De unde ați apărut, Adrian Rugină, Claudiu Petre și toți ceilalți salvatori capabili să intrați în foc pentru alții? De unde ai apărut, Adrian Despot? De unde ați găsit rezervele astea miraculoase de umanitate & empatie, în țara în care – cum vedem zi de zi – empatia & umanitatea încă nu s-au inventat?
Mii de oameni donează sânge; zeci de mii ies pe stradă, într-un marș în care iubirea & furia se amestecă pe mutește; de unde vin ei? De unde au învățat compasiunea, când în România oricine are compasiune e fraier, e mâncat, e ars?
Îmi vine în momentele de exasperare să spun, parafrazându-l pe Ortega, că România e nevertebrată. Cum ar putea fi vertebrată o țară care produce politicieni de o asemenea dezgustătoare calitate? Când credeai că nu se poate mai rău, că un prim-ministru plagiator și urmărit penal e plaga supremă, iată că apare un candidat de prim-ministru plagiator, dar și coordonator de plagiatori, care omoară oameni cu ciocoismul lui strigător la cer. Un personaj cât o mineriadă. Și te întrebi cu spaimă: dar cel care va fi și mai rău decât Oprea, răul deocamdată inimaginabil care va înlocui acest rău cândva inimaginabil – acela ce va mai face?
Cum poate fi, apoi, vertebrată o țară cu asemenea televiziuni? A le spune „televiziuni de ciocli”, cum am auzit pe cineva, ar însemna să lezezi demnitatea cioclilor, care câștigă un ban cinstit printr-o muncă dură. Nu ca niște ciocli se comportă televiziunile astea – ci mai degrabă ca niște muște de sicriu.
Cum poate fi vertebrată o țară în care purtătorul de cuvânt al celei mai mari biserici spune, întrebat despre lipsa ei de reacție: „Nu putem sfinți ceva ce nu există”? Ce nu există, părinte? Morții aceia? Mă întreb ce înseamnă o Biserică pentru care morții nu există.
Însă România care iese la suprafață la asemenea tragedii arată, dimpotrivă, că are toate vertebrele intacte. Și nu doar vertebrele – ci și creierul, și thymos-ul, și sufletul. De unde a apărut această Românie? Ce îi produce & alimentează rezervele de umanitate? Cum e posibil ca ea să supraviețuiască intactă în burta Leviathanului populat de alde Oprea, Ponta și toate celelalte formațiuni canceroase? Existența acestei Românii vertebrate în interiorul Leviathanului, captivă, dar supraviețuind intactă, e pentru mine o uimire profundă.
Însă e un blestem al țării ăsteia că e nevoie de câte o tragedie ca să ne mai dea puțină speranță.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro
Citeste mai multe despre: , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu