Ma simt ca si cum as apartine unei specii pe cale de disparitie. Inr-adevar, in orasul meu ar fi nevoie cam de cinci medici scolari. Cu putina "bunavointa" din partea medicilor truditori, care ar putea sa munceasca mai mult, s-ar putea rezolva problema si cu patru medici scolari. medici care sa se ocupe doar de activitatea din scoli, cu toate problemele ei. De cele mai multe ori, pana la finalul anului 2008, eram constant patru medici. erau perioade cand eram "efectiv complet", adica cinci, intr-o perioada scurta chiar sase. Numai ca posturile pentru medicii si asistentii de pe cabinetele scolare erau privite ca pe un soi de trambulina: veneau oamenii, ocupau posturile, apoi plecau spre posturi mai bune odata ce se ivea ocazia.
Cum spuneam, spre finele anului 2008 ramasesem totusi patru medici scolari in oras. Apoi... intr-o prima faza au plecat doi dintre ei la specializare. Bravo lor! Si avantaj pentru ei! Urcau o treapta profesonala. Imediat a plecat si al treilea. La serviciul de ambulanta. Evident pentru un salariu nitelus mai mare si nitel respect in plus.
M-am trezit ca am ramas doar eu. Singurul medic scolar pe tot orasul. Munceam in plus de ceva vreme, dar primeam si bani in plus, ca pentru ore suplimentare. Timpul de munca era cam acelasi, dar alergatura era cumpllit de intensa. De cosmar. Mai mult decat suficient ca s-o iau razna in orice moment. Dar aveam senzatia ca puteam oricand sa fac nazuri ca totul sa fie in favoarea mea. Era doar o senzatie: nimeni nu-ti face statuie pentru merite deosebite decat doar daca intepenesti in cabinet.
Curand nu s-a mai platit munca suplimentara pe care o faceam. In cateva luni am renuntat cat s-a putut la munca in plus. A urmat taierea unui sfert din salariu. Nu mai puteam munci conform retributiei decat daca imi dadeam demisia. N-am facut-o. Am suportat cu soicism situatia sperand ca vor veni vremuri mai bune. Si au venit... oarecum... in sensul ca salariile au revenit la normal.
Numai ca contractul de munca cu spitalul se "transferase" la primarie. Si au inceput alte probleme...
Curios lucru: desi profesia de medic este una liberala, eram socotita "functionar public". Incorect, dar asta e mentalitatea. Si mentalitatea nu se poate schimba asa usor.
In plus, lucru de care, recunosc, ma fac si eu vinovata, s-a creat si o alta mentalitate: ca as fi medicul unei singure scoli, unde trebuie sa stau non-stop la dispozitia conducerii si personalului. Cam greu... Trec peste faptul ca lucrez in mai multe scoli si trebuie sa merg alternativ in fiecare dintre ele. Dar sunt zile cand nu pot sa-mi fac aparitia in nici o scoala. Motivul? Autorizatia mea de munca se vizeaza an de an. Si pentru asta trebuie sa imi desfasor activitatea si in alta parte decat cabinetul din scoala. Sa ma explic. Trec peste faptul ca atunci cand merg sa-mi obtin viza anuala pe autorizatie trebuie sa merg cu un dosar de acte. Trec 1-2 zile sa adun actele, plus o zi sa ma deplasez la judet, la sediu, sa depun dosarul. Plus inca o zi sa imi iau inapoi autorizatia vizata. In total, toata aceasta umblatura imi ia cateva zile.
Problema este insa alta: mai trebuie sa fiu si "invatacel". Sa ma pun la punct cu toate informatiile la zi in domeniu, pe cat se poate. Daca tinem cont ca trebuie sa duc dovezi ca am fost la cursuri, simpozioane, manifestari stiintifice acreditate, plus abonamente la publicatii de specialitate, asta imi ia cel putin inca o saptamana pe an. Nu mai spun ca imi trebuie inca cateva zile sa-mi incarc bateriile, sa ma odihnesc si sa-mi revin. Si sa tinem cont ca toate aceste demersuri facute pentru a-mi putea desfasura activitatea nu se fac exclusiv in timpul meu liber. Nici vorba...
De ce povestesc toate acestea? Oricum nu intra in mintea cadrelor didactice ca nu pot veni sa le fiu la dispozitie oricum si oricand au nevoie. Ca trebuie macar uneori sa stau departe de cabinet, cu telefonul inchis si fara sa stiu altceva decat ca trebuie sa citesc, sa invat, sa fac cursuri si sa umblu dupa acte tocmai ca sa pot sa muncesc linistita in restul timpului.
Domnilor directori! Domnilor profesori, invatatori, educatori! Se aude??? Sau va este prea greu sa intelegeti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu