Ziarul Ring a publicat un amplu articol despre drama pe
care o traiesti reputatul profesor Gheorghe Mencinicopschi, judecat si
condamnat pe baza unui rechizitoriu intocmit de procurorul Emilian Eva,
arestat pentru abuz si coruptie.
Renumitul profesor Gheorghe Mencinicopschi, fostul manager al
Institutului de Cercetări Alimentare, de la a cărui privatizare i se
trag toate necazurile, este la fel de prolific şi în spatele gratiilor.
A publicat deja două cărţi, iar a treia va vedea lumina tiparului
în aceste zile. Cea mai mare teamă a cercetătorului este însă că nu va
mai fi lăsat să scrie. În curând se va împlini un an de când prof. dr.
Mencinicopschi se află în spatele gratiilor.
De când a ajuns la penitenciar, şi-a găsit refugiul în cărţi. Atât
în cele citite, pe care i le tot aduce familia, cât şi în cele la care a
lucrat. Două au văzut deja lumina tiparului – despre boala celiacă şi
despre afecţiunile cardiovasculare –, iar a treia, despre carenţele
nutriţionale, va apărea zilele acestea.
Acum, profesorul lucrează la o nouă carte. Obligat să-şi cumpere
pixurile din penitenciar În cazul său, spre deosebire de alţi foşti sau
actuali deţinuţi, “patima” scrisului nu s-a născut odată cu privarea de
libertate. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi are sute de lucrări
publicate şi, categoric, şi-ar fi continuat munca de cercetare în
libertate, însă în spatele gratiilor orice carte publicată înseamnă o
lună redusă din pedeapsă.
“Îl simt obosit pe tata. Cred că s-a grăbit să scrie cărţile şi
asta l-a epuizat. Poate şi pentru că toţi scriu – este un fel de modă -,
tata se teme că nu va mai avea voie să scrie cărţi. Se teme că va fi
stigmatizat că încearcă să-şi reducă pedeapsa. Nu are siguranţa că munca
lui îi va aduce reducerea pedepsei. Ar fi scris aceste cărţi şi dacă
era în libertate, însă, în contextul actual, şi-ar dori să-i fie luate
în considerare cărţile şi să-i fie redusă pedeapsa. Cărţile sunt viaţa
lui. Întotdeauna ne cere să-i aducem cărţi. Lucrează mult, citeşte enorm
şi scrie. De acasă avem voie să-i ducem doar hârtie. Pixurile este
obligat să şi le cumpere din penitenciar”, ne-a mărturisit Ioana, fiica
profesorului.
De ce nu are voie lămâi şi pepene “Canicula îi dă ceva bătăi de cap
tatălui meu, având în vedere problemele lui cardiace. Recent, cei din
penitenciar au fost în vizită la Muzeul Ţăranului. Tata a preferat să nu
meargă pentru că era foarte cald afară. Celula are doar o fereastră şi
nu au voie cu ventilator. Nici ladă frigorifică nu i-am putut duce
pentru că nu este permis. Toţi beau apa caldă.
I-am dus un radio, model cât mai simplu, dar fără baterii. Trebuie
să şi le cumpere de acolo. Aşa este regula. Nici lămâi sau pepene nu
avem voie să-i ducem întrucât se pare că deţinuţii şi-ar prepara diverse
droguri din astfel de alimente”, explică Ioana Mencinicopschi.
“Pentru prima oară de când tata este acolo, l-am simţit obosit şi
demoralizat. Ne-a zis că îşi doreşte să mai aibă timp cu noi. Şi eu, şi
mama am fost îngrijorate de vorbele lui. Duminica, tata se duce la
biserica penitenciarului. Îi este de ajutor să stea de vorbă cu
părintele. Şi în libertate mergea la biserică, iar preotul ne vizita
deseori. Tata este un om credincios”, spune Ioana.
19 aprilie este data la care a fost depusă cererea pentru graţierea
profesorului Mencinicopschi, însă până acum nu s-a primit niciun
răspuns. 8 ani de închisoare este pedeapsa primită de prof. dr. Gheorghe
Mencinicopschi în dosarul privatizării Institutului de Cercetări
Alimentare.http://www.ziarulring.ro/stiri/eveniment/261898/2015/DEZVALUIRI-INCREDIBILE-despre-profesorul-Mencinicopschi-aflat-in-SPATELE-GRATIILOR-Se-teme-ca-nu-va-mai-fi-
Ziarul Ring a publicat un amplu articol despre drama pe
care o traiesti reputatul profesor Gheorghe Mencinicopschi, judecat si
condamnat pe baza unui rechizitoriu intocmit de procurorul Emilian Eva,
arestat pentru abuz si coruptie.
Renumitul profesor Gheorghe Mencinicopschi, fostul manager al
Institutului de Cercetări Alimentare, de la a cărui privatizare i se
trag toate necazurile, este la fel de prolific şi în spatele gratiilor.
A publicat deja două cărţi, iar a treia va vedea lumina tiparului
în aceste zile. Cea mai mare teamă a cercetătorului este însă că nu va
mai fi lăsat să scrie. În curând se va împlini un an de când prof. dr.
Mencinicopschi se află în spatele gratiilor.
De când a ajuns la penitenciar, şi-a găsit refugiul în cărţi. Atât
în cele citite, pe care i le tot aduce familia, cât şi în cele la care a
lucrat. Două au văzut deja lumina tiparului – despre boala celiacă şi
despre afecţiunile cardiovasculare –, iar a treia, despre carenţele
nutriţionale, va apărea zilele acestea.
Acum, profesorul lucrează la o nouă carte. Obligat să-şi cumpere
pixurile din penitenciar În cazul său, spre deosebire de alţi foşti sau
actuali deţinuţi, “patima” scrisului nu s-a născut odată cu privarea de
libertate. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi are sute de lucrări
publicate şi, categoric, şi-ar fi continuat munca de cercetare în
libertate, însă în spatele gratiilor orice carte publicată înseamnă o
lună redusă din pedeapsă.
“Îl simt obosit pe tata. Cred că s-a grăbit să scrie cărţile şi
asta l-a epuizat. Poate şi pentru că toţi scriu – este un fel de modă -,
tata se teme că nu va mai avea voie să scrie cărţi. Se teme că va fi
stigmatizat că încearcă să-şi reducă pedeapsa. Nu are siguranţa că munca
lui îi va aduce reducerea pedepsei. Ar fi scris aceste cărţi şi dacă
era în libertate, însă, în contextul actual, şi-ar dori să-i fie luate
în considerare cărţile şi să-i fie redusă pedeapsa. Cărţile sunt viaţa
lui. Întotdeauna ne cere să-i aducem cărţi. Lucrează mult, citeşte enorm
şi scrie. De acasă avem voie să-i ducem doar hârtie. Pixurile este
obligat să şi le cumpere din penitenciar”, ne-a mărturisit Ioana, fiica
profesorului.
De ce nu are voie lămâi şi pepene “Canicula îi dă ceva bătăi de cap
tatălui meu, având în vedere problemele lui cardiace. Recent, cei din
penitenciar au fost în vizită la Muzeul Ţăranului. Tata a preferat să nu
meargă pentru că era foarte cald afară. Celula are doar o fereastră şi
nu au voie cu ventilator. Nici ladă frigorifică nu i-am putut duce
pentru că nu este permis. Toţi beau apa caldă.
I-am dus un radio, model cât mai simplu, dar fără baterii. Trebuie
să şi le cumpere de acolo. Aşa este regula. Nici lămâi sau pepene nu
avem voie să-i ducem întrucât se pare că deţinuţii şi-ar prepara diverse
droguri din astfel de alimente”, explică Ioana Mencinicopschi.
“Pentru prima oară de când tata este acolo, l-am simţit obosit şi
demoralizat. Ne-a zis că îşi doreşte să mai aibă timp cu noi. Şi eu, şi
mama am fost îngrijorate de vorbele lui. Duminica, tata se duce la
biserica penitenciarului. Îi este de ajutor să stea de vorbă cu
părintele. Şi în libertate mergea la biserică, iar preotul ne vizita
deseori. Tata este un om credincios”, spune Ioana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu