Internetul, doctor de groază

Internetul, doctor de groază

SHARE  

Adaugat in 19 ianuarie 2016

Bolile copilului si internetul/ Foto: Photoxpress.com

Cum să cerni informația uitilă de sămânța de panică atunci când puiul tău e bolnav și dai search pe net să vezi ce are. Numai noi am intrat pe Internet când copilul nostru a dat primul semn de boală?

Când avea Tudor vreo șase luni, mă ajuta la curățenie o doamnă simpatică, pe la 60 de ani. Eram în bucătărie, iar copilul, mârâit, refuza să mănânce. Mi s-a părut cam palid. Și cam încercănat. Doamna m-a privit cu bunăvoință și mi-a spus, simplu, că așa-s copiii. Uneori nu mănâncă și poate mai bine ar fi să-l culc, că-și revine. Sau poate coace o răceală, ceva. Apoi a continuat să aspire.
Am culcat copilul și am fugit, evident, pe net. Să văd eu cu ochii mei ce are. Și am găsit o combinație de anemie cu enterocolită, faringită și varicelă. Frenetic, am tastat mai departe. De la anemie a fost un pas până la cele mai înfricoșătoare diagnostice. Cu inima strânsă, am încercat să nu izbucnesc în plâns. Să fiu tare. Doamna mi-a surprins expresia, nici nu era greu, și a aflat unde ajunsese căutarea mea pe net și de ce dăduse iama în viața mea de mamă începătoare panica. A zis vreo două de internet, m-a asigurat că unde-i minte-i și prostie și m-a rugat să beau un ceai să mă calmez. Nu la calculator.

Pe scurt, de la muci la cancer

Copilul s-a trezit bine merci, nici nu mai știu dacă a răcit după sau nu, nimic spectaculos. I-am făcut totuși un set de analize, totul era în regulă, copilul vânjos, sănătos. Singura lui problemă era maică-sa care, din exces de zel, făcuse prea mult slalom printre site-uri și povești tulburătoare despre cancer la copii. Mi-am învățat lecția parțial. Și azi intru pe net, e prima reacție, atunci când mă îngrijorează ceva. De multe ori, chiar găsesc soluții. Dar nu-l mai las să mă amețească de cap și să mă sperie de să mi se taie respirația. Dr. Net e un tip volubil, mereu la dispoziția noastră, a părinților și nu îl deranjează deloc să pună un diagnostic – sau chiar mai multe – fără să-și vadă pacientul la față. Are buzunarele doldora cu povești de groază, care vin ca sarea pe rana din sufletul unei mame speriate că are copilul bolnav. Dar mai există și varianta în care Dr. Net ne liniștește și ne face să ignorăm instinctele noastre materne, care urlă din toți rărunchii să ducem copilul la doctor, pentru că e burdușit și cu povești cu happy-end, depinde cum ți-e norocul, ghinionul sau motorul de căutare.

Informații da, decizii nu

Am mai spus asta și-o mai spun. Fără să cred orbește în orice medic, știu că dacă ești tenace, vei găsi acel pediatru în care să crezi. Care să știe ce face, care să poată comunica de-adevăratelea și cu tine, și cu copilul. Și care, după ce îți scrie rețeta, te face să te simți pe mâini bune. Pediatrul pe care nu simți nevoia să-l verifici pe net. Dacă nu simți treaba asta, mai caută. Nu pe net, ci prin cabinete. Undeva, acolo, e sufletul vostru pereche într-ale sănătății. Iar pe internet vei găsi informații utile, sfaturi pertinente, rețete naturiste, ceaiuri, variante. Studiază-le, află cât mai multe despre lucrurile cu care te confrunți sau despre ideile care ți se par bune pentru copilul tău sau pentru familia ta. Însă când ai de-a face cu o boală mai serioasă, dă-i întâietate medicului în care crezi. Oricât de bine intenționate ar fi informațiile de natură medicală sau alte mame, poți face lucruri pe care le vei regreta pentru că ți-ai pus încrederea în persoane neavizate. Ca să nu lungesc vorba, hai să spunem așa. Ai de-a face cu bubițe pe corpul copilului, febră mică și stare generală proastă? Fugi la medic. Obține un diagnostic corect. Dacă e, să zicem, varicelă, dă-ți voie să citești tot ce găsești despre varicelă. Aruncă un ochi, dacă ții tu morțiș, peste tratamentele indicate, citește despre poțiunile magice care vindecă varicela sau mâncărimea. Citește ce ai tu chef. Însă tratează copilul așa cum a spus medicul care l-a văzut. Nu ai încredere în el? Mai du-te la unul, la doi, la trei, la câți e nevoie.
Însă nu-l înlocui cu Dr. Net doar pentru că e cool, la îndemână și îți spune ce vrei să auzi. Și nici nu intra în panică atunci când îți spune ce nu vrei să auzi. Îți spun eu un secret… nici măcar n-a făcut Medicina!
Text de Ruxandra Rusan

Autor: Totul despre mame

Mândria de a fi slugă

Mândria de a fi slugă

Un articol de AUGUSTIN BUZURA

Editorial | Niciun comentariu » | NR. 524 din 09-07-2015

Cred că în nicio ţară din lume nu se vorbeşte mai mult decât la noi despre lege, legalitate, Constituţie şi tot ce ţine de justiţie, prin aceasta din urmă înţelegându-se doar D.N.A. Experienţa arată că numai ea este mai presus de lege, de Parlament, de Guvern, de oricine şi de orice, doar D.N.A. nu plăteşte pentru greşeli şi nu dă nimănui socoteală.
Cei ce cunosc ori au trăit perioada de după război, a instalării şi a practicilor comunismului primitiv, vor spune ca şi mine, că am ajuns să retrăim cam tot ce ne-a fost dat să detestăm atunci, dar cu o şi mai mare greaţă. Bolnavilor de gargară pe marginea legilor, ar fi momentul să le amintim de Articolul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1986, în care se stipulează, pentru a elimina orice dubiu, că: „În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare este Partidul Comunist Român.“ Dacă prin absurd  s-ar acorda teoria cu practica şi s-ar înlocui, să zicem, procuratura cu Partidul Comunist, nu s-ar mira nimeni, cum nu s-a mirat nimeni când partide întregi au trecut peste noapte de la stânga la dreapta fără ca vreun membru, fie şi din greşeală, să se opună sau chiar să observe schimbarea. Şi, cum lesne se înţelege, toate se fac în numele interersului naţional, al imaginii României sau chiar al prestigiului României în Europa şi în lume, sintagme care, atât cât va dăinui biologic actuala clasă politică, ar trebui interzise, adică ferite de ridicolul în care au fost coborâte de casta prostimii cu ştaif. Oare mai avem o ţară a noastră? Nu cumva suntem chiriaşii unui mall în faţa căruia se joacă demult o piesă tâmpită prin care ni se administrează subliminal altă istorie, alte valori şi credinţe încât am ajuns să nu mai ştim cine suntem. Oamenii s-au resemnat atât de mult cu falsurile şi abuzurile de orice fel, încât a spune adevărul, a arăta cu degetul hoţia, impostura şi mârlănia au devenit acte de curaj. Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai cărei piloni de susţinere au devenit frica, delaţiunea şi ignoranţa. Cineva, mai stăpân pe sine şi mai detaşat de metodele enoriaşilor lui Stalin, şi-a amintit de o glumă veche pe care, actualizând-o, vom spune că este despre procurori; voi încerca să o transcriu în aşa fel încât să nu lezez obrazele subţiri ale patriei. Se zice că un cetăţean fugea odată mâncând pământul, înspăimântat de o echipă specializată în a tăia o anumită glandă masculină supranumerară. Un cunoscut, văzându-l, îl întreabă ce are de fuge atât de disperat, dar aflând care era motivul fricii acestuia izbucneşte în râs: „Fugi degeaba, doar ştii că la tine nu-i cazul, ai şi tu două ca oricare alt bărbat!“ „Da, ai dreptate, atâta doar că ăştia mai întâi le taie şi abia pe urmă le numără!“ Aşa şi la noi, în ultima vreme: Beciul Domnesc a devenit un loc în care se face numărătoarea după tăiere. Privită din spaţiul respectiv şi prin lentilele procurorilor, ţara însăşi este un „grup infracţional organizat“, deşi, dacă inversăm termenii, cred că n-am fi atât de departe de adevăr. Procurorii şi-au dovedit eficienţa în lupta politică. Alt stăpân, aceleaşi metode. Ei înclină balanţa în Parlament, în Guvernul României, în viaţa socială. Puterea lor destructivă este uriaşă. Ei îi pot da şi îi vor da preşedintelui nu numai „guvernul său“, ci şi ţara sa, adică, mai pe româneşte, moşia sa. Oricum, din Beciul Domnesc nimeni nu iese nepătat şi nimeni nu-şi mai poate continua cariera. Sigur, mulţi şi-au meritat şederea pe acolo, dar peste ei şi peste milioanele furate s-a aşternut liniştea, căci fără acele hoţii, unele funcţii, chiar cele mai înalte, n-ar fi fost posibile. Inscripţia de la intrarea în „Infernul“ lui Dante ar fi destul de potrivită pentru rezervaţia pomenită, deşi „Infernul“ lui Băsescu şi al lui Iohannis merită o alta, cu specific naţional, care să ne oblige pe toţi să ne amintim de anii în care ne-am dovedit laşi, incapabili să ne merităm libertatea dobândită de alţii cu mult prea mult sânge. Câteva luni crezusem că domnul Klaus Iohannis s-a rătăcit pe drumul cel bun, dar s-a grăbit să nu ne lase prea mult timp pentru iluzii şi a optat pentru drumul cel mai bătut cu putinţă, al înaintaşului său, care i-a lăsat moştenire o echipă de oameni rodată, ascultătoare, dar cu vechi şi justificat abonament la Beciul Domnesc. Dacă aceştia au folosit bani necuraţi pentru a-i câştiga victoria în alegeri a lui Băsescu, au devenit ei cinstiţi şi curaţi în campania pentru alegerea actualului preşedinte? Cunoscători ai tuturor dedesubturilor, oameni cu o înaltă calificare la acest capitol, mai pot fi ei acuzaţi fără riscul de a zgudui tot lanţul de relaţii? După ce vor rezolva cu PSD-ul şi cu guvernul „nelegitim“, cum spune doamna Gorghiu şi papagalii ei, procurorii vor găsi alte priorităţi: poate că unii nu sunt destul de blonzi sau de înalţi, de exemplu, poate că planul de arestări al „Europei civilizate“ va fi îndeplinit. Fără îndoială, există şi explicaţii logice ale cedării şi laşităţii generale în faţa ţuţărilor dictatorilor băştinaşi. Pe vremea Răposatului, orice ordin tâmpit, orice absurditate se justifica arătând cu degetul în sus: „Ãla“ şi „Aia“. Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu“ că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă. Pentru mulţi acesta este şi o ciudată sursă de energie şi încredere. Ei au certitudinea că există atâta timp cât simt acest sentiment. Să dispreţuiască, dar atunci să mă dispreţuiască pe mine! Felul în care am pierdut toate cele mai înainte pomenite ar ocupa un loc de seamă în orice istorie a lichelismului naţional, dar şi a prostiei. Asediul brutal, imediat după ultimul război, dar şi după Revoluţie asupra valorilor naţionale şi a tradiţiilor ar ocupa un loc de cinste chiar şi într-o Istorie universală a prostiei. Măcelărirea cailor odată cu apariţia primelor tractoare este un alt exemplu, luat la întâmplare. Numirea în funcţii de răspundere a ignoranţilor şi taraţilor. „Spune-mi cum îi recunoşti/ Dintre proşti pe cei mai proşti“? se întreba Arghezi. Astăzi, după nişte zeci de ani, am ajuns să fim din nou raiul diletanţilor, activiştilor, învârtiţilor şi veleitarilor care au infestat, incredibil de repede, apele curate ale Revoluţiei şi, fireşte, libertatea a îmbrăcat foarte repede uniforma lor. Explicaţii? Nu ştim să apăram ceva ce, până nu demult, n-am avut niciodată. Moise şi-a ţinut poporul în pustie până au murit toţi cei care au fost robi în Egipt. La noi, cei ce au fost robi în comunism nu mai au importanţă, dar ne înspăimântă urmaşii lor pentru care libertatea nu are nici un înţeles. Trăiesc într-un spaţiu fără valori, fără istorie, fără credinţă şi cu dispreţ pentru cultură şi educaţie. Altfel, europeni, anticomunişti şi vegetarieni care nu concep viaţa fără seminţe de cânepă. Vorbesc mai mult decât înţeleg şi, în comunicarea scrisă, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i şi iubind diaspora pe care n-o cunosc îşi manifestă preţuirea pentru preşedinte. Alţii, din alte spaţii geografice şi spirituale merg în direcţia arătată de propria lor istorie şi civilizaţie, indiferent de dificultăţile de orice fel sau de sirenele care încearcă să-i atragă spre zări neaşteptate. Noi mergem pe drumul cel bun abia după ce le-am încercat pe toate celelalte. Mai există, ceea ce s-ar putea numi, povara libertăţii. Fromm dovedeşte că, pe lângă dorinţa înnăscută de libertate, există şi o dorinţă instinctivă de supunere. La autorităţi, la un conducător puternic, la diverse legi interioare ce ţin de convingeri, reguli cu care indivizii s-au născut etc. Poate fi la mijloc forţa energiei lor vitale sau o slăbiciune şi o neputinţă fundamentală, ba chiar şi conştiinţa insignifianţei. Fromm a găsit în Fraţii Karamazov de Dostoievski un foarte convingător exemplu de incapacitate de a suporta libertatea: „… nu are o nevoie mai arzătoare decât aceea de a găsi pe cineva căruia să-i poată ceda cât mai repede posibil acel dar al libertăţii cu care el, nenorocitul, s-a născut“. Tot într-un anumit tip de slăbiciune trebuie remarcată şi pulsiunea sadică, adică plăcerea de a provoca celuilalt sau celorlalţi durere. Cei interesaţi de viaţa politică înţeleg foarte bine această nevoie atât de manifestă. Învingătorul nu se mulţumeşte să aibă totul, ci are nevoie şi de suferinţa celor învinşi. La Beciul Domnesc stau nu numai hoţi şi învârtiţi, ci şi adversari, unii nevinovaţi. Alţii, terorizaţi de aceeaşi sete de sânge, îşi aşteaptă rândul la exterminare politică. Ţine aceasta de componenta sadică a învingătorului, despre care vorbeam, sau de un calcul rece, economic? Mai există vreun român bogat care să conteze în vreun top cât de cât serios? Dacă eşti bun pentru ţară, şi nu pentru dirijorii din umbră, există procurori pentru orice evadare din rând şi câte o cucoană care să te anunţe că eşti nelegitim. Dar la fel de trist, cel puţin la fel de trist, existã şi o mulţime care nu ţine seama de ceea ce a primit, ce distanţe şi pierderi s-au recuperat, ci de ceea ce n-a primit încă. Motiv să se simtă mai confortabil în… corul robilor.

(P) Programul meu

Candidez din partea organizatiei PSD la functia de Primar al Municipiului Roman pentru ca prin formatia mea, am fost si voi ramane un om de stanga.

Ii respect pe cei care prin munca lor creaza plus valoare. Noi toti trebuie sa fim alaturi de cei cu salarii si pensii mici.

Cu ajutorul dumneavoastra vom aplica politicile sociale pe care Romania si le permite la ora actuala, sperand intr-o permanenta imbunatatire.

Sunt unul dintre voi si numai impreuna cu dumneavoastra vom stabili prioritatile municipiului.

Cred la fel ca si multi dintre dumneavoastra, ca un ales local nu ar trebui sa aiba mai mult de doua mandate: in primul isi implementeaza proiectele si in al doilea le duce la bun sfarsit. In al treilea mandat intervine oboseala si rutina.

Va propun spre dezbatere urmatoarele proiecte pe care doresc sa le realizez  impreuna cu dumneavoastra:

1.- Infiintarea și/sau reorganizarea unor servicii în cadrul Primariei Roman vizând eliminarea birocratiei si a suspiciunilor de coruptie dar și economii majore la bugetele locale și în buzunarele cetățenilor nostri. Astfel, ne propunem:

–  serviciul propriu de salubrizare si igienizare;

– serviciul propriu de administrare/gestiune/investitii pentru plombari-covoare asfaltice, parcari, alei și spatii verzi;

– serviciul propriu de consiliere directa a cetatenilor pe domeniul de impozite, taxe, autorizatii si alte acte care sunt eliberate de Primarie;

– serviciul propriu dedicat sigurantei cetateanilor noștri.

2.- Modernizarea și reorganizarea piețelor din Roman adaptând modele de succes din alte orase, dupa consultarea cetatenilor si respectand intocmai cerintele lor.

3.- Vom pune la dispozitia tinerilor, terenuri, utilitati si proiectare gratuita pentru a-si construe locuinte.

Imi doresc ca tinerii nostri sa ramana in Roman si de aceea trebuie sa le creem conditii pentru a-si intemeia o familie si pentru a avea o locuinta aici in orasul nostru. Avem nevoie de ei.

4.- Centru social pentru persoanele varstnice aflate in dificultate si o cresa cu program saptamanal.

5.- Crearea de locuri de munca prin infiintarea unui parc industrial.

6.- Crearea de locuri de agrement pentru copii si in mod special cu dizabilitati

7.- Stabilirea unui design arhitectural pentru Romanul de astazi

8.- Propunem sa facem toate demersurile necesare pentru a reda Casa de Cultura romascanilor.

Voi supune atentiei si alte propuneri odata cu prezentarea programului”Romanul altfel”, proiect ce va fi expus opiniei publice incepand cu luna mai 2016. Astept si din partea dumneavoastra proiecte de interes local.

Ceea ce vreau sa va asigur este faptul ca voi continua toate proiectele/lucrurile bune pe care le-au facut in timp primarii acestui oras.

Echipa mea de consilieri

Impreuna vom gasi SOLUTII! Cred in eficienta unei ECHIPE puternice, in care fiecare parere conteaza si
sunt convins ca cei ce imi sunt alaturi reprezinta o GARANTIE a VICTORIEI!

Toata echipa mea de consilieri

Scrisoare deschisa cocalarului roman - Mihai Bendeac

Am recitit astazi o scrisoare scrisa de Mihai Bendeac prin 2009 pe blogul personal care mi-a starnit un zambet, asa ca m-am gandit sa va binedispun si pe voi, cei care aveti rabdarea sa o cititi pana la capat.

Scrisoare deschisa cocalarului roman

Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta "decaportabila" caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.
Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas.
- Cine p..a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo ?!
- Eu. Dar de ce am incurcat ?! (Ma recunoaste, dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda).
- Pai de ce-ai lasat-o acolo ?!
- Pai, unde s-o las ? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina ?!
Benzinarul, intervine si el:
- Cu ce a incurcat domnule ?! Plateste si pleaca.
- Pai ce p..a mea baaaaa !!! Am ajuns sa stau ca prostu' dupa o motoreta ?!
Eu zic:
- Pai, cine va pune ? Stati ca desteptu' ...
- Ma iei la misto ?! Ce p..a mea !!!
Ies afara. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcata la 3 milimetri de scuter.
Zice:
- Poate mi-o zgarii.
Nu i-am zgariat-o. Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca.
Da ! Recunosc ! Am plans ! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu "vedeta" de la televizor. M-ar fi omorat ? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele.
Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. Am plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor ! Nu va mintiti ! Nu va amagiti ! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta ! Lumea camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor.
Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide ! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii.
Apoi m-am revoltat ! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc ! Direct in cap ! Legitima aparare. Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului ...
Dragi cocalari, marlani, mitocani, manelisti,
Ati castigat. Voi si ai vostri v-ati fu...t nevestele, amantele sau prietenele prost (caci numai prost puteti, conform aceluiasi coeficient de "inteligenta") si iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati reusit sa va "educati" progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului, mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect ... Felicitari ! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar, atata timp cat inca mai putem si noi respira, vorbi, privi, dati-ne voie sa radem de voi. Dati-ne voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si-n curand veti ajunge atat de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i dati la lei.
Pana atunci insa ...

1. Cojile de la semintele scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu incoltesc ! Va jur ! Stiu ca voi n-ati prea mers pe la scoala, dar credeti-ma pe cuvant ca am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din ciment. Asa ca folositi un cornet.

2. Daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele "almanahe" magazin, ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.

3. Tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu' ca ghiolbanu', cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria ...

4. Nu ne deranjeaza ca ascultati manele (unde carte nu e, nici cultura muzicala nu e) atata timp cat "ascultati" nu se transforma in "ascultam". Orice aparat de redat muzica are un buton pe care scrie volum ...

5. Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti "de valoare", dar exista niste "chestii" de noi le platim si ele se numesc impozite la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru i-a facut "printesei lui" inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva despre provenienta banilor, dar daca reprezentantii vostri conduc finantele, politia si justitia din Rromania, puneti-ne si noua o vorba buna ... Multumim anticipat. Si am vazut ca multi sunt alaturi de voi cand, prin lege, se incearca sa fiti pusi sa platiti impozite sau sa va declarati averile. Mai bine iesiti in strada pentru "Romania saraca". Saraca de ea !

6. Va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. V-am dat televiziunile si presa, lasati-ne la schimb opera si teatrele !

7. "De puta madre" inseamna "p***a matii". Ne bucuram ca majoritatea purtati tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la voi.

8. Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins intreaga comunitate cocalareasca si anume foto fobia. Stim ca medicii nu sunt de-ai vostri ca, nah, au facut scoala multa ai dracu' tocilari, dar puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti ochelarii de soare si-n baie ...

9. Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen "Photo shop". Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de leopard si 5 kile de aur pe prima pagine din "The sun". Si suntem incantati ca in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri ...

10. Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp este o calitate demna mai degraba de un homo decat de un homo sapiens. Deci, iata ca teoria lui Darwin se sustine ...

11. Pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios ? Sau e chestie de potenta, temporara si ea ca si tineretea ?

12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie, dar ...

13. Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca ! Ne dati sperante ... Dar, va atragem atentia ca atunci cand pe un motor, o motoreta, o bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea, "dintre care" el are casca si ea nu, asta se traduce prin: "Mori, fa, in mortii ma-tii !". Ma rog ... Asta nu le deranjeaza pe femeile din Romania intrucat atitudinea reprezinta o normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.

14. Am eu si familia mea toate motivile sa fim ”snobi'' cum ni se spune, sa preferam prieteni si societatea de straini, unde suntem primiti si apreciati la valoarea noastra si nu dupa sumele de bani ascunse in beci sau valoarea masinii strecurata din Germania.

Ar mai fi multe de spus, dar daca ai parcurs aceasta "scrisoare" inseamna ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei existenta. Nu vreau sa te obosesc.
Ne-ati furat tara si pentru asta nu va iert.

Ne vedem la mall,

Cu drag, Mihai Bendeac

Când nimeni nu se aştepta, Ovidiu Anton a făcut anunţul. „Pregătirile sunt gata”

06 mai 2016 12:18

• 
  
• 
  
• 
  

Ovidiu Anton este gata să demonstreze că este mai mult decât pregătit să urce pe scena de la Stockholm! De aceea, PRO TV a pregătit o scenă pentru el, în centrul Bucureștiului. „Moment of Silence”, piesa cu un mesaj puternic, aleasă de români pentru a-i reprezenta la Eurovision 2016, va răsuna vineri, 6 mai,  în Centrul Istoric din București.

„Vineri, 6 mai,  este momentul să demonstrăm că scena Eurovision este potrivită pentru noi! Suntem pregătiți să cântăm piesa Moment of Silence și să aducem toți românii alături de noi, pentru a susține împreună participarea României la cea mai importantă competiție muzicală europeană. Mai mult decât atât, doamna Ingrid Deltenre vizitează România, iar aceasta este șansa noastră de a demonstra că trebuie să fim alături de comunitatea europeană, come together, așa cum spune sloganul Eurovision anul acesta, și să aducem concursul în România.”, a declarat Ovidiu Anton.

„Pregătirile sunt gata. Vă aşteptăm la 13:00 în Piaţa Sf. Anton”, a scris artistul pe contul de socializare, în urmă cu puţin timp.

Vineri, 6 mai, toți cei care susțin participarea României la Eurovision 2016 sunt invitați în Centrul Istoric din București, în Piața Sfântul Anton (pe Strada Franceză, în spatele Hanului lui Manuc), unde Ovidiu Anton va interpreta piesa care a câștigat Selecția Națională Eurovision, Moment of Silence. Ovidiu va cânta la ora 13:00

 
 

• 
  
• 
  
• 
  

Fără găleți și pixuri în campania electorală. Candidații nu ne vor mai zâmbi de pe bannere!

Fără găleți și pixuri în campania electorală. Candidații nu ne vor mai zâmbi de pe bannere!

• 
• 

Publicat: Joi, 05 Mai 2016 17:41

Pana la miezul nopții trebuie scoase din spațiul public toate materialele de propaganda electorala.

Toate materialele de propaganda electorala aflate in spațiul public trebuie îndepărtate pana la ora 00.00, momentul începerii campaniei electorale pentru alegerile locale din 5 iunie, a anunțat joi vicepreședintele AEP, Constantin Mituletu-Buica, potrivit Agerpres. Este prima campanie electorala in care sunt interzise atat banner-ele sau spectacolele organizate de candidați, cat si oferirea de găleți sau pixuri.

Amenzile, in prima faza, sunt aplicate de politia locala si jandarmerie si sunt cuprinse intre 600 si 1.000 de lei.
AEP poate aplica amenzi in baza legii finanțării campaniilor electorale, pe baza sesizărilor si autosesizaților, sancțiuni care pleacă de la 15.000 de lei si pot ajunge pana la 50.000 de lei. Orice persoana poate face sesizări, iar politia si jandarmeria confisca aceste bunuri.
Singurele materiale de propaganda electorala permise sunt:

• afișe electorale cu dimensiunile de cel mult 500 mm o latura si 350 mm cealaltă latura;
• afișele electorale prin care se convoacă o reuniune electorala vor avea 400 mm o latura si 250 mm cealaltă latura si vor fi amplasate in locurile speciale pentru afișaj;
• materiale de propaganda electorala audio sau video, difuzate de mass-media audiovizuala;
• publicitate in presa scrisa;
• materiale de propaganda electorala online;
• broșuri, pliante si alte materiale tipărite. 

In campania electorala pentru alegerile locale sunt interzise următoarele forme de publicitate electorala:

• bannere,
• mesh-uri,
• panouri publicitare mobile,
• steaguri publicitare
• ecrane publicitare,
• panouri publicitare fixe sau mobile,
• publicitate luminoasa,
• publicitate pe vehicule,
• vehiculele inscripționate cu sloganuri de campanie,
• vehiculele care difuzează materiale audio,
• spectacole,
• serbări,
• focuri de artificii etc.

Candidaților le este interzisa achiziționarea, oferirea, distribuirea sau darea, in mod direct sau indirect, a pixurilor, a cânilor, a ceasurilor, a tricourilor, a jachetelor, gecilor, impermeabilelor, pelerinelor, vestelor, șepcilor, a căciulilor, fularelor, sacoselor, pungilor, umbrelelor, a galeților, brichetelor, chibriturilor, produselor alimentare, a produselor alcoolice, a țigărilor, potrivit hotnews.ro Poza este din arhivă.

Romanul Financiar

Mobbing/Hărțuire

Mobbing (engleză to mob: „a ataca”) este exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate. Exemple de mobbing sunt: teroare psihică, șicanare repetată la locul de muncă, în școală, club sportiv, penitenciar, internet. Acțiuni tipice pentru mobbing sunt: atacuri la demnitatea persoanei prin violență verbală și fizică, insulte, sau fiind frecvent răspândite despre persoana șicanată, informații neadevărate cu scopul de o izola și chinui.

Istoric

In 1963 Konrad Lorenz descrie fenomenul de mobbing la iepuri și gâște, la apariția unei vulpi. Fenomenul este observat în 1969 și în cadrul societății umane de către medicul sudez Peter-Paul Heinemann.

Hărțuire

Hărțuirea (umană) acoperă o gamă largă de comportamente ofensive neagreabile. Acestea sunt de obicei înțelese drept comportamente destinate să perturbe sau să supere persoana împotriva căruia sunt îndreptate și au, totodată, un caracter repetitiv. În sens juridic, hărțuirea este un comportament intenționat, care amenință sau deranjează insistent. Hărțuirea sexuală se referă la avansuri sexuale nedorite și persistente, de obicei la locul de muncă, în situații în care consecințele unui refuz pot deveni, potențial, foarte dezavantajoase pentru victima hărțuită.

Legături externe

• Hărțuirea sexuală: una din șase victime demisionează, 10 noiembrie 2010, Simona Popa, Adevărul
• Te-ai culcat cu șeful? Îl poți reclama pentru hărțuire sexuală!, 1 septembrie 2004, Evenimentul zilei
• România, locul 1 la hărțuire sexuală, 23 septembrie 1999, Evenimentul zilei
• Hărțuirea sexuală, un coșmar secret, 12 octombrie 2003, Evenimentul zilei
• Româncele hărțuite se tem să facă plângere, 22 august 2005, Evenimentul zilei
• Frica încurajează hărțuirea sexuală, 2 septembrie 2004, Evenimentul zilei
• Mobbing-ul sau hărțuirea psihologică la locul de muncă, 5 martie 2011, Daniela Istrate, România liberă
• Cum te terorizează șefii pentru a te obliga să îți dai demisia, 13 decembrie 2010, Florina Tecuceanu, Adevărul
• Ajunge! Revolta angajaților terorizați la serviciu, 2 iunie 2012, Georgeta Petrovici, Evenimentul zilei
• Un român din patru a fost nevoit să suporte țipetele șefului, 19 octombrie 2010, Oana Crăciun, Evenimentul zilei
• Hărțuirea a devenit "diferență de opinii", 20 decembrie 2010, Georgeta Ghidovăț, Evenimentul zilei
• Românii înghit umilința de la locul de muncă, 20 octombrie 2010, Mariana Bechir, Adevărul
• Ce este hărțuirea morală și cum afectează ea viața firmelor?, 14 martie 2013, Cristian Bogaru, Capital
• Intimidarea la locul de muncă
• Film german cu Susanne Wolff, pe postul ARD

Prin firea mea sunt o rebela. In sensul bun al cuvantului. E o chestie de temperament, dar tine si de caracterul format in timp atat de parintii mei cat si prin autoeducatie. Trecand dincolo de bunul simt absolut necesar si tinand cont de el, nu am acceptat insa niciodata sa fiu "incalecata" de oricare din persoanele aflate in preajma mea, fie sefi, fie subordonati.
Cu toate acestea, cel putin in ultimii ani, m-am simtit oarecum sicanata. E drept ca nici eu nu am fost taman "usa de biserica", dar atitudinea mea nu a depins doar de mine, ci a fos si rezultatul atitudinii celor din jurul meu. Am muncit destul de mult in plus, mult peste atributiile mele, referindu-ma in special la profesie, doar pentru ca nu era cineva alaturi de mine care sa faca parte din treaba ce trebuia musai facute. Nu o data am fost si medic si cadru mediu sanitar (asistent) in momentele in care echipa de asistenti pe care trebuia sa o am nu era completa. Si nu am fost platita in plus pentru asta. Chiar si in situatia in care lucram in plus, doar ca medic, nu eram platita suplimentar pentru munca ce o faceam peste norma obisnuita. Mai mult, am fost fortata sa imi iau concediu fara plata fara sa il fi cerut si appoi, ani de zile am lucrat cu mai putin de trei sferturi din salariu, prestand o norma intreaga de munca si chiar mai mult decat atat. Nu imi permiteam sa gresesc nicicum, fiind vorba de viata si integritatea oamenilor de care trebia sa am grija.
Lucrurile s-au rezolvat in timp sub aceste aspecte. Numai ca au aparut altele. Am trecut la un moment dat, pe plan local, din subordinea onor conducerii Spitalului Municipal, unde aveam cel putin respect si bunavointa din partea sefilor, care, in fond, imi erau colegi intr-ale profesiei, in subordinea primariei. Aici era o problema, caci eram in subordinea unei functionarimi ce tindea sa ma cuprinda si pe mine, contrar legii, in aceeasi categorie. Plus ca atitudinea era adesea ostila; ramasesem singurul medic scolar din oras, ca atare trebuia sa ma descurc singura in anumite privinte, ceea ce este extrem de greu cand nu te ajuta nimeni cu un sfat, cu organizarea unor actiuni care sa te ajute din punct de vedere profesional. Plus ca organismul meu din ce in ce mai sleit nu reusea sa raspunda solicitarilor din ce in ce mai intense, daramite sa se refaca din toate punctele de vedere.
Ziua de 1 aprilie a venit cu o schimbare care nu era, din pacate, doar o pacaleala: primaria ne-a pasat in cadrul directiei de asistenta sociala. O miscare careia, sincer vorbind, nu prea ii vad logica. Plus ca acum imi este sefa "cu drepturi depline" o domnisoara tanara si chipesa, dar extrem de tafnoasa si intepata si care considera adesea ca trebuie sa isi impuna autoritatea prin intermediul unor ace, chiar sageti, extrem de veninoare si iritante. Presiunea nu este atat fizica, cat mai ales psihica, verbala. Orica intalnire dintre noi doua duce la scantei si tensiune, caci e greu sa accepti dominarea nejustificata fara sa ripostezi.
O astfel de atitudine din partea sefilor, oricare ar fi acestia, poate fi interpretata ca hartuire, ca presiune psihica, poate cu scopul de a elimina potentiala "victima", de a o face sa se simta umilita, tracasata, eventual sa se retraga, demisionans, pentru a face locul altuia, nu neaparat mai bine pregatit profesional cat mai "inzestrat" cu pile, cunostinte, relatii si sustinere eventual politica.
Cum aceste lucruri nu se vor schimba curand, singura sansa de supravietuire este sa devin scorpie, vipera sau alt animal ucigator. Ceea ce si voi face!Neaparat, urgent si sigur!!!